| = Val după val | Tudor Ioan Bogdan [05.Jul.07 20:04] |
| Eu am observat totuși că, cu cât îmbătrânesc, majoritatea oamenilor devin mai cucernici. Cred că temperamentul nu te va trăda nici la bătrânețe și vei fi la fel de energic. Cu toate acestea, nostalgie pură în versurile; "Ca valul, dus de mare, voi păși Mai rar, mai greu, o zi, încă o zi" Mă bucur mereu să-ți găsesc și regăsesc versurile. | |
| = Liviu, | Aida Hancer [05.Jul.07 17:36] |
| EEE. uite un poem adevarat.In sensul ca e ontologic, formulezi intrebari d ereal interes atat pentru tine ca poet cat si pentru cititori,Prin asta reusesti sa faci din poem un camp comun pentru tine si lector.Prima strofa are forta, timpul este elementul care adanceste "in cors semnul crucii", cum as spune eu.Apare divinitatea in raport cu umanul si de aici marturisirile si verictele tale.Destinul eului liric e audodafeic constient de sine si de timpul care se modeleaza dupa sine.Daca la inceput apari ca personaj al propriului poe, pe parcurs te retragi in discurs, lasi sentimentul sa vorbeasca, transmiti anumite stari de spirit.In final totusi, neacceptand pierderea singulara, revii cu o intrebare.Aceasta ne include din noi pe noi toti, si astfel verifici loialitatea apropierii dintre lector si poem, trasand mesajul chiar pe langa noi, cititorii tai.Felicitari!Cu drag, Aida | |
| = Mulțumesc | Jianu Liviu-Florian [06.Jul.07 12:21] |
| Mulțumesc pentru vizite, citire, și comentarii. Cu respect, Jianu Liviu-Florian | |