| = arhitecții soarelui | nicollè pierre [22.Jun.07 19:51] |
| Treptele din fiecare om, cu ritmurile tale secundate de ecoul din tine, orașul parcă ar fi un univers ce se termină odată cu omul, bărbatul și femeia fiind în centrul lui, mai ales bărbatul precum unul dintre arhitecții soarelui... superbă poezia cu drag, nicolle | |
| = sa rămână singur la capătul plumbului | Anni- Lorei Mainka [22.Jun.07 20:06] |
| poemul emană o tinuta decisă, puternică, o curiozitate si capacitate atit in jocul de sah-uman cit si in iscusinta de redare o luptă repetată, decisiv este finalul, fara revansă | |
| = Ela Victoria | Mahmoud Djamal [25.Jun.07 11:59] |
| rotund, cursiv și sigur acest poem, suferă de inteligență pe alocuri. aprecieri | |
| = mulțumiri vouă | Ela Victoria Luca [25.Jun.07 12:14] |
| icolle, arhitecții soarelui nu își uită palmele luminoase, or avea mereu porți de lumină să deschidă. Mulțumesc. Anni, e un domino imperfect fiindcă ultima piesă nu le mai salvează pe celelalte, ci renaște din ele. Așa cum renaștem noi din cei care ne iubesc, atunci când ne iubesc autentic. Mulțumesc. Mahmoud, am zâmbit la "suferă de inteligență", e o suferință afurisită asta, să știi. Indiferent de rotundul sufletului din poem. Mulțumesc. Ela | |