| = buza crapata | Urdareanu Zamfir [22.Mar.06 17:39] |
| Din palma aspra coniacul urca la buza crapata. Da, pleoapele se-mperecheaza in fiecare clipa clipita iar privirea care se agata de stol, ajunge departe. | |
| = ... "prind în palmele goale povești"... | paul blaj [23.Mar.06 03:58] |
| ...e târziu... caut să prind "arămiul" tău în fiecare sintagmă,..., îl găsesc în "verde dedublat de-ndoială", în verbele ce urmează..."mă smulge", "mă uită", "mă rupe îndată"... și culmea în "surâzi". Greșesc, Ramona?. Poemul tău îmi strigă în memorie o pânză a romanticului William Blake - "Descărcători de cărbune sub lună plină", e atât confuz arămiu acolo încât toamna s-ar rușina de frunzele ei. Vorba ta... "unde s-ar localiza tatuajele sfințite ale trecerii?". Am citit și am vrut să las o umbră... de aramă! | |
| = Simti... | keller victor-theodor [23.Mar.06 07:57] |
| mai departe de omagiul care se aduce astazi zilnic INTERESULUI, tu cauti sufletul, dai mastile la o parte, obiceiurile sub care ne ascundem si lasi dechiderea inimii care ne arata asa cum suntem "mă smulge, mă uită, mă rupe îndată ca-n truda clipei de împerechere ......... evaporă-n palma ta aspră." | |
| = Ecou | ramona iancu [23.Mar.06 08:18] |
| Zamfir, ai prins privirea. Multumesc. Paul, e a treia forma a corpului. Voi aprinde candele aramii. Mai treci din cand in cand prin anotimpul difuz. Tedi, surprinzatoare interpretarea ta. Ochii copiilor nu-s alterati. De-ai putea ramane asa... | |