| = începe să fie prea frig pentru noi | Maria Prochipiuc [23.Mar.06 08:02] |
| te chem nici nu mai știu dacă e dimineață viață sau moarte. Referitor la aceste versuri puse în poemul de față aș fi schimbat puțin ordinea lor ( așa îmi sună mie mai bine): nici nu mai știu dacă e dimineață / viață sau moarte / te chem. vezi în mine trăiește o altă femeie nu are trup. are solzi de aramă La fel și aici aș face inversiunea primului vers: în mine trăiește o altă femeie / nu are trup. are solzi de aramă / vezi? În felul acesta ai trimite cititorul spre alt peisaj, l-ai pune puțin în dificultate. În rest un poem cu emblema – Mădălina Maroga. Femeia care știe să iubească, iar iubirea este așezată în versuri, dar nu așa aiurea, ci cu multe cheițe, cu multe nuanțe de interpretare. Te urmăresc, fiindcă mă interesezi din mai multe puncte de vedere! | |
| = Maria Prochipiuc | Mădălina Maroga [25.Mar.06 09:45] |
| mulțumesc pentru sfaturile tale. acesta este un poem scris cam în grabă... mai este de lucrat la el. ai dreptate, aici sunt multe nuanțe. ca de fiecare dată, tu ai ales nuanța potrivită. Madim | |
| = totul e altfel | Nicoleta Iuhoș [25.Mar.06 22:56] |
| Da, cred că ești dintr-o altă lume în care ne și introduci pe noi, cititorii... Foarte sugestivă înrâurirea de cuvinte. Și, dureros de adevărat...: "dragostea dragul meu/moare în fiecare noapte". | |
| = Nicoleta | Mădălina Maroga [26.Mar.06 00:18] |
| într-adevăr, totul e altfel în noaptea asta, vin trenuri, ne rămân bagaje și trecem barierele prin alt tunel. mulțumesc, te mai aștept. Madim | |