| = Osul râcâind pereții tenativa unei sugrumate îmbrățișări | carmen mihaela visalon [20.Mar.06 18:10] |
| Se pare ca avem aceleasi peferinte, ca sa nu spun obsesii. Maniera de abordare este diferita. Si stilul. Am si eu o incercare stan-oubliette. A ta este Bran-oubliette. Chiar daca, nu m-am obisnuit inca cu versul lung si decriptiv(?), pot spune ca poezia asta mi-a m-a repus in starea de detinut.Cred ca, dupa ce o voi printa, voi reusi sa-i inteleg si ultimul vers. oubliette poezie [ ] (lumini și umbre din vara grădinilor Tuileries) hajime! vara acesta trandafirii înțeapă pădurea de secară blow up vatmanul halterofil poartă la braț un tatuaj de logodnă cine coboară la prima? femeia articlolul 31 sunt considerate puncte vitale obrazul antartica v-am pacălit eu sunt iubit am fețe de masă la umbră și plete de bere brună să bem și să ne veselim pustiu pe malul lunii curge ofelia anemonă în oglinda de lut ham let me see blow up pană de bufniță violette un cuib de cuc gooool françois villon hei rup blow up plin de surprize universul pierdut deșert deșartă suprafață de luptă articolul 1 dimensiunile fix emerit fix 11 metri blow up mireasa nu moare în zori lac ea se ascunde în sare blow up crima din vis yves tanguy joan miro man? ray? blow up familia din palatul de vară secară fermecător oh! nu copilul cu arma în mână publicitate nu sunt gaugain sunt urtillo de mână cu ioana d’arc prin grădinile pașilor tăi dormind între nedefinit și călugărul portocaliu cuvinte de ordine neijia weijia când am să învăț să mă apăr am să vă arăt kuatsu în 5 minute 2 puncte sau un ippon în prelungiri vând vănt semnat, pinoccihioooo din burta (de silicon) a lui chit yame | |
| = Mihaela | Ionescu Bogdan [20.Mar.06 19:10] |
| Cand am dat cautare Oubliette pe google ti-am vazut poezia, da, a ta este mai supla dar mult mai greu de inteles decat a mea. Poezia proprie sau mai bine zis imaginile mele nu doresc altceva decat sa descopere noul, nesondabilul,fundul genunii infinite, parfumuri inexistente si evitarea locurilor comune. De exemplu acum scriu cei patru cavaleri ai apocalipsului si unul dintre cai este de culoare rosie trebuie sa-l descriu sau macar sa-l sugerez asa ca "Rosul vinurilor aspre incandescente rasfirand oglinda ce fereaca apusul". Trecerile tale ma bucura de fiecare data. Iti multumesc | |
| = bogdan | carmen mihaela visalon [20.Mar.06 19:39] |
| Hei, evident ca poezia mea este mai supla. Am scris-o intr-o zi, cand, ma initiam cu ajutorul unui dictionar in artele martiale:) Am si uitat, ce inseamna toti termenii de specialitate, salutul, dimensiunea saltelei, etc, dar nu erau NEAPRATAT importante. Ce tu iti amintesti, in fiece clipa toate broboanele de sange ale inchisorii, sa intelegi pe fiecare sentinta care te-a trimis acolo? (Speram ca cel putin celebrul cadavrul al suprarealistilor sa-ti spuna ceva!:) Acum, daca nu vrei sa-mi explici ultimul vers, trebuie sa-ti marturisec ca m-ai facut curioasa cu poveseta cavalerilor. Versul descriptiv imi place. Cred insa ca trebuie acris: "fereca apusul", dar... nu bag mana in foc pt. ca nu sunt temnicier. | |
| = oubliette=locul unde vor ajunge autorii uitați de cititori | Alin Adal [20.Mar.06 21:00] |
| Cândva mi-ai spus domnule Ionescu "La neauzire!". Uite că eu nu pot să tac, iar tu nu poți să îți acoperi urechile. Poezia aceasta este un gângurit. Ideea e interesantă însă exprimarea lasă de dorit. Renunțarea la virgule o face sacadată, iar lipsa elementelor de legătură o face greu de citit. Lipsa unor acorduri îmi dă senzația că sunt cuvinte decupate pe orizontală din integrame. Limbajul pretențios de cititor neobosit al lui Nerval îți joacă feste. Într-un fel e de înțeles. Când citești prea multe texte scrise în franceză începi să uiți limba română. "Colțuri molateci, osul râcâind pereții tenativa..., de numele-mi săpat leșul ecolui răstignindu-se, să nu ma uit din călimara venelor pana-mi despică fierea" sunt cuvintele care îmi oferă certitudinea că poezia e doar o iluzie. | |