| = Timpul dilueaza substanta iubirii | razvan rachieriu [20.Mar.06 12:55] |
| Poemul își creează arborescența sensurilor din ideea despărțirii, care, dacă s-ar concretiza, nu suferința din iubire ai lua-o cu tine, ci “toate nopțile în care mă luminai”. Tăcerea așternută în spațiul despărțirii este ruptă de o poezie de adio scrisă pe hârtia sufletului colorată cu arabescuri și monograme de orhidee. Timpul diluează substanța iubirii, scutură umbrele încărcate cu imaginea partenerului, crescute nefiresc și sălbatic peste limitele ființei, ca o iarbă uscată care se mistuie în focul creației. | |
| = ne vom scutura în mâine și poate doar azi | Maria Prochipiuc [20.Mar.06 14:08] |
| Răzvan nu mai pot spune că vederea ta la textele mele nu mă bucură, și nu fără motiv, motivul nu este altul decât, că reușești să pătrunzi în sufletul acesta imens al femeii, mereu când ai poposit ai dat noi valențe textului, i-ai găsit noi sensuri, eu mă gândeam că poate fi o răzbunare a plecării și să lași suferințele celui ce te lasă să pleci, pare nedrept, nu? Crezi că mai poți face ceva cu nopțile acelea? Doar poate că îți vor mângâia sufletul. E sigur că după, se va așterne tăcerea, nu-ți închipui cât de neagră este uneori hârtia asta a sufletului, mai ales când scrii cu litere de un alb strălucitor, atunci când te gândești să lași o urmă celui pe care îl iubești… | |
| = speranta a reintoarcerii | Nicolae Bogdan Groza [20.Mar.06 14:22] |
| Fiecare plecare (chiar si definitiva) da dreptul pentru a spera la o intoarcere. In ipotetica ta plecare ai lua licuricii, si ai darui, la randu-ti, un zbucium al inimii, in diversele lui ipostaze. Usor elegiac, poemul ascunde tristeti de iarba, nostalgii de inima, impresii de lumina ce radioaya chiar si din cea mai intunecata noapte. Asa vad eu aceasta "diluare a noptii" Ori o noapte diluata, un negru diluat constituie premisa unui licar de lumina, undeva la orizont, undeva in suflet, fiind deci un fel de speranta a reintoarcerii la lumina | |
| = pe drumuri unde doar iarba suspină dureros a tine | Maria Prochipiuc [20.Mar.06 21:30] |
| Fiecare plecare Bogdan, e doar o întoarcere spre locul de unde am pornit la acest drum numit uneori viață. Crezi că plecarea aceasta vine așa pe... pregătite? Aici la mine e doar dorința, ce poate o are fiecare găndindu-se că atunci când vrea să plece, pentru a nu-i fi urât să ia cu el măcar dorurile, ce poate vor radia lumina pentru a-i lumina calea. Îți mulțumesc Bogdane, tu cunoști sufletul femeii și reușești mereu să pătrunzi acolo unde cuvântul nu reușește să spună mai mult. | |
| = Inima cersind cuvant...nu ești cumva…...ce se dilueaza-n noapte....ce zici străi | Erika Eugenia Keller [20.Mar.06 22:24] |
| la jumatatea intregului o noua geometrie plina de intersectii si curbe "dacă ar fi să plec voi lua cu mine toate nopțile în care mă luminai ți-aș dărui doar simțirea în viața asta schimbătoare să-mi spui atunci cum ai iubit femeia cu firea ta mereu trecătoare" o nazuinta spre o intelegere pe drumuri unde iarba suspina un farmec nemuritor in sensibilitatea femeii cu mult drag, erika "dacă ar fi să plec ramuri cu miros de fân în clipocit de ape floare de tei ne vom scutura în mâine și poate doar azi încet încet să nu ne prindă umbra inimii cerșind cuvânt.." :) | |
| = "umbra inimii cerșind cuvânt" | keller victor-theodor [20.Mar.06 22:53] |
| poemul dumneavoastra este un poem de dragoste cu multe suspine, substraturi si oglindiri. va multumesc Tedi | |
| + dorurile Femeii Decembrie | Dana Stefan [21.Mar.06 14:45] |
| un poem circular, as indrazni sa spun, si nu ma mira cum de o femeie se vrea minge rostogolitoare intr-o cutie, imi stau in minte din nou acum amintirile depozitate in oale si ulcele ale pamanturilor amintiri peste care calcam noi, cei ce inca suntem pastratori ale feliilor noastre din noi..numai o femeie stie sa le ordoneze si sa le pastreze cu atata delicatete si grija.. cercul se inchide, spuneam, spirala e insirate margarite, dorul te poarta pina la miez.. ce poate fi mai curajos de atata?..ce poate fi mai omenesc desavarsit, ca o femeie sa-si poarte dorurile cu credinta?... las semn al pretuirii amintirilor carate de tine in spate, femeie.. | |
| = erata, cu iertare | Dana Stefan [21.Mar.06 14:47] |
| insira-te, insira-te insira-te margarite.. Linea | |
| = Răspunsuri mult prea întârziate | Maria Prochipiuc [27.Mar.06 08:27] |
| Erika Eugenia – inima e mereu cea care știe ce vrea, e cea care chiar dacă greșește se certă singură, acest text e un fel de încercare, un fel de plecare,e de fapt un fel de joc al cuvântului, pentru a încerca să poți trăi sentimentul acesta al plecării, trebuie obligatoriu să te transpui lui. Nu am reușit eu întru totul, dar e o încercare…. Victor – Vreau să facem o convenție chiar dacă nu mă știi, și ai reușit să pătrunzi sau poate ai încercat să mă descoperi în spatele versurilor pe care le-am scris, să știi că acolo e Maria, indiferent ce vers scrie, politețea e în modul cum privești omul, așa că data viitoare – Maria, da? Ai intuit destul de frumos că e un poem de dragoste ascuns sub altă foprmă de exprimare cu multe substraturi, dar mai ales cu multe oglindiri | |
| = Răspuns pentru Dana Ștefan - femeia ce spiralează culorile | Maria Prochipiuc [27.Mar.06 08:40] |
| Dana Ștefan – femeia culoare, femei vârtelniță, care caută să descopere în orice formă de exprimare frumosul, e minunată interpretarea ta, ca poem circular, așa s-a și vrut a fi și dacă tu i-ai găsit aceste valențe, ce poate fi mai frumos, și cum altfel aș putea răspunde decât cu admirație. Tu femeie știi a te pleca asupra seminței și să-i dai deja forma fructului necopt, spiralezi culori și le așezi pe forma literelor formând culori de cuvinte. Semnul prețuirii tale valorează pentru mine foarte mult, fiindcă știu că ești sinceră cu tine, ești om al frumosului și atunci sigur că tot ce atingi cu privirea capătă o frumusețe în plus. Îți mulțumesc pentru semne, dar mai ales pentru cuvântul care poartă în el toată frumusețea pământului. Întârzierea mea ca răspuns la acest semn lăsat de tine se datorează yahoo-ului care mi-a trimis mailul abia ieri, de ce? Încurcate sunt căile astea virtuale. Topt respectul meu pentru tine! | |