| + De citit. Si de inteles. | Silvia Van [16.Mar.06 23:03] |
| Citind poemul acesta imi dau seama ca nu mai stim sa privim atent in jur, nu mai vedem ce se intampla in imediata noastra vecinatate, nu mai zarim semeni de-ai nostri care ridica fruntea catre stele si chiar cred ca pot ajunge acolo sus, chiar daca va fi sa darame cu pumnii si sa zgarie cu unghiile gardurile si zidurile si acoperisurile lumilor care li se impotrivesc. Noi nu mai stim sa vedem decat filme mute, fictiuni fara insemnatate infasurate ca melcii in tamplele noastre, filme gri, filme rele, filme fara nici un sens, in timp ce ei aud sunete si urlete si triluri si muzica adevarata din real; uneori ne povestesc si noua ce aud, ce vad, ce simt, dar cine sa-i asculte, cine sa-i inteleaga, cine sa se oboseasca solidar? Poemul acesta spune altceva. Altceva decat aproape tot ce stim. Mie, cel putin. | |
| = explicație? | Silviu Tudor-Saladjiar [17.Mar.06 13:05] |
| În urmă cu o lună scriam despre același lucru, când Președintelui i s-a refuzat deplasarea în Rusia pentru îngrijiri medicale, poate că ar fi trebuit să fie știrea aceea motto la "Spânzurătoarea" și poate ar fi trebuit să spun că parcul reședinței sale din Pojeravac se află în Valea Florilor și lângă așezarea de volohi numită Cuțitari, Silvia, adică aproape tot ce știu. | |