| = ela | Geta Adam [16.Mar.06 10:21] |
| e prea multa matematica, Ela! paralele, ecuatii, necunoscute...mai scapa de unele. "rombul orelor tale" - nu-mi prea place, nu-mi pot imagina cum vine asta:) | |
| = Geta | Ela Victoria Luca [16.Mar.06 10:40] |
| Schimb rombul, ai dreptate, eu vedeam un cadran romboidal. Nu îmi pare prea multă, fiindcă "paralela" e și în sens geografic, și matematic și nu doar (e și în sens de lume paralelă). Iar necunoascuta din ecuația imposibilă cred că poate rămâne. Mulțam pentru trecere, te mai aștept. :) Daniela | |
| = "nu pretind să fiu corp în rombul orelor tale" | Ela Solan [16.Mar.06 12:03] |
| Eu cred că matematica își are sensul în precizia cu care ea, femeia, își definește sentimentele in fața relativității răspunsului lui. "Rombul orelor", spațiul temporal la care ea nu are acces și percepția dureroasă a acestei zone de intimitate tabu. Pentru că ea respiră greu în afara lui în timp ce el are nevoie de absența ei pentru a putea respira... Ela, intersantă îmbinarea între elementele matematice și profunzimea trăirilor. De altfel, iubirea adevarată 'converge' la infinit... | |
| = Ela | Ela Victoria Luca [16.Mar.06 14:22] |
| Acum, dupa comentariul tau aproape ca imi pare rau ca am schimbat rombul cu sfera. Era frumos rombul orelor, e frumoasa si sfera. E drept ca ma simt mai rotunda asa. Promit ca voi desena rombul in alta poezie, unde va fi mai aproape de sensuri. Da, geometria feminitatii, despre aceasta a fost cumva vorba aici, printre altele. :) Multam, Ela | |
| = ... "iederă albă"! | paul blaj [16.Mar.06 19:20] |
| ... curge liniștit această meditație feminină," respir fără tine târziu"(eu așa am luat și mi-a plăcut),am să-mi rog prietena să citească această poezie, de dragul eutimiei provenite dintr-o anxietate erotică camuflată fin. Din câte știu un poem ar trebui să conțină cuvinte "apropiate". Nu poți folosi în aceeași poemă și "cal" și "zugrav". Pe linia aceasta... îmi cade puțin greu cuv. "ecuații". Însă revine mai apoi splendidul vizual: "iederă albă". Cu drag, cu aceleași gânduri bune, yester | |
| = Ela, Ela, Ela | mihaela visalon [16.Mar.06 20:09] |
| ascunde-mă în locul lupului singuratic sub forma unei necunoascute care tinde spre un țel oarecare și când va fi sa vii, găsește-mă samen de colț aproape atingând șirul de inimi impare cuprinde-mă în corpul sferor triunghiulare ca pe o iederă albă Hoata de mine, va supune atentiei replica la secunda:) | |
| = Paul, MiCa | Ela Victoria Luca [16.Mar.06 20:26] |
| Paul, eu care de obicei sunt fluidă în compoziții, azi am simțit nevoia săă las ecuațiile feminității așa cum sunt ele, să alătur - așa cum se întâmplă actual în poezie - elemente discordante, cumva pt a reda discordanțele între spirit-suflet-corp, ori dacă nu mi-a reușit până la capăt, sper să fie mai bine data viitoare. Rămâne o necunoscută mereu. :) MiCa, nu mă miră că din toate paradxurile aparente ale acestei poezii tu ai ales șirul inimilor impare. Hm, îmi plac oțomanii, știi tu ce știi! Mulțam, versuirea la secundă este ca respirația sacadată, nu? Sau ca un staccato pentru altă iluzie. :) Ela | |
| = Frumoasă este... aceeași necunoscută aproape iubind! | Nicoleta Iuhoș [17.Mar.06 00:10] |
| Poezia e foarte profundă, aș zice. Nu cred că e nevoie de multe cunoștințe de matematică pentru a o înțelege, pentru a o simți. Dimpotrivă, îmi pare fantastică îmbinarea matematică - iubire. Dar ce m-a cucerit cu adevărat e imaginea "într-o reverie a mareelor/și fără întinderi/de nisip"... Ca să nu mai pomenesc de versul care dă și titlul! Mmmm: mi-ai umplut bateriile, îmi devii muză! | |
| = fără secunde | Nicollé Pierre [16.Mar.06 23:24] |
| "tu știi cum respir fără tine târziu într-o reverie a mareelor și fără întinderi de nisip" nerespirând fără tine fără a întârzia într-un coșmar al iubirii și fără secunde de clepsidră o mică anti poezie sper că nu te superi... cu drag Nicolle | |
| = Nicolle | Ela Victoria Luca [17.Mar.06 00:04] |
| Îmi place adaggio întotdeauna. Și cred că între secunde se află ceva ce nu putem percepe sau poate doar intuim. Nu știu cum putem da nume nenumitului. :) Mulțumesc. Daniela | |
| = eu cred | Stancu Ciprian Cosmin [17.Mar.06 08:38] |
| ...ca in poezia asta este vorba in primul rand despre idealizare. Este un joc. Femeia nu cere sa fie corp in sfera orelor lui nu pentru ca nu vrea sa ceara prea mult, ci pentru ca EA STIE ca e mai bine pentru ea, pentru amandoi(pentru felul in care el o vede) sa o portretizeze imaterial - o frumusete spectrala care ii bantuie imaginatiul si visele si tot ce tine de frumos(nu ca trtupul nu ar avea frumusetile lui, dar in poezie ele sunt mai specifice). Iubirea curteneasca. O reverie a mereelor. E interesant cum pui problema unei actiuni materiale in spatiul spectral al sentimentului spiritualizat:respiratia. Desi ea nu face parte (corp) in sfera orelor lui, are si gesturi specifice acesteia - dar nu intamplator, din taote gesturile materiale ea alege respiratia - tocmai p-entru a sublinia contrastul soma-pneuma. Sper ca nu te superi ca am fost atat de analitic dar... textul o cerea. Daca am interpretat ceva gresit sau am mers cu disectia mai departe decat ai mers tu cu proiectarea...asta e. E un eercitiu contructiv, oricum, nu? Cosmin. | |
| = Cosmin | Ela Victoria Luca [17.Mar.06 08:58] |
| Recunosc, de fiecare dată când se ating printr-o analiză de text laturi ale firii mele, mă impresionează deosebit. Da, e un fel de "joc" într-o geometrie a diadei, între idealizare și realitate, între curentul tandru (amour courtois) și curentul senzual, este spațiul spectral greu definibil, în care respirația își are dimensiunea vitală, nu atât ca act, ci ca simbol al ființării prin iubire. Mulțumesc, deosebită analiză, te aștept cu drag oricând ai timp pentru a rosti. te simt autentic, iar asta este greu de găsit în lumea. :) Daniela | |