| + devii incomod doar când stai ca acum cu mâinile acoperindu-ți fața | mihaela visalon [11.Mar.06 21:25] |
| Aici, RRA, Reusesti sa ma surprinzi de fiecare data cu poezia fila de jurnal. Daca ar fi tiparita pe hartie aceea de ambalaj, as spune ca in ea a ramas urma unei trari sangeriu-uleioase. Ma intreb daca tu iti lucrezi textele sau faci ca Monica Fagetean le postezi pentru ca sunt ale tale si iti sunt dragi, dar nu-ti bati capul sa le faci sa placa multimii. Te văd cum stai cu capul în mâini ...câtă ceață te-ar putea cuprinde în brațe în locul meu întinde mâna spre dreapta ta glumesc nu e nimic acolo este un inceput de poezie, mai mult decat minunat, pentru ca deschide fereste dupa fereste. Si...prin aburul baii, transpare fragmentul neputinta clipei, atat de amar, incat trebuie sa te retragi intr-un colt unde si sa-ti pregatesti inghetata de umbre, ca sa nu explodezi de atata caldura. Multumesc, | |
| = erata | mihaela visalon [11.Mar.06 21:28] |
| fragmentul neputintei clipei, nu fragmentul neputinta clipei. poate mai sunt si alte greseli, dar timpul... | |
| = take a bow | Alina T. (Manole) [11.Mar.06 22:37] |
| spune-mi unde să mă ascund atunci când oglinda mă arată fără tine? - mă întreba în sufletul tău - i-am răspuns Mihaela, textele nu sunt lucrate. Dar nu sunt nici manifestări de tip exhibiționist, uite-mă lume, asta-s eu...cu fluturii mei dedoralaivi...textele astea sunt mai curând un mod de comunicare cu cei asemeni mie....și uite-ne aici, cât de frumoși suntem cu toții, agonici. Cum să-ți răspund la "multumesc"-ul din final? Mai ții minte plecăciunile doamnelor ascunse în fuste și cercuri? Plec puțin și capul...Eu mulțumesc! | |