| = Intr-o marti | ramona iancu [11.Mar.06 21:18] |
| Nu este un templu oarecare, este templul fiintei tale, caruia arhitectii nu i-au gasit o incadrare intr-un stil deja cunoscut. Asadar, nu o sa trec peste aceste cuvinte, o sa fac o sedinta de hipnoza cu mult verde in jur, intr-o zi de marti, sa te reamintesti... | |
| + Singura fiinta pe care nu mi-o amintesc esti tu! | mihaela visalon [11.Mar.06 21:35] |
| Singurul semn pe care il pot lasa este de admiratie, pentru sinceritatea cu care ai ajuns la un capat de adevar, si te-ai cunoscut asa cum va trebui sa te descoperi de acum inainte in noi ceilalti. mâine nu, e prea târziu ca să fie adevărat și e bine să treci peste… aceste cuvinte rostogolite usor ca un măr rosu pe treptele unui templu oarecare Si pentru ca ai pomenit cu simplitate de mar, de templu si de maine, las o lumina aprinsa in farul cunoasterii. Felicitari si multumiri. | |
| = părere | Liviu Nanu [11.Mar.06 22:20] |
| "aceste cuvinte rostogolite usor ca un măr rosu pe treptele unui templu oarecare" - mi-a plăcut metafora asta. Și nu numai. | |
| = intr-o zi | Carmen Voivozeanu [11.Mar.06 23:10] |
| E greu sa mai adaugi ceva cand s-au punctat meritele unui text. Am sa las, cu riscul unui off topic, doar semnul de apreciere pentru aceste versuri. Un jurnal frumos "într-o stranie consecință a iubirii aproapelui: Singura ființă pe care nu mi-o mai amintesc sunt eu" | |
| = Cristian Fara | anca anghel novac [12.Mar.06 03:08] |
| Mh, ce surpriza. Chiar ma gandeam zilele trecuta la cei care erau o data activi pe site. Mi-am imaginat harta tarii. Deva m-a dus cu gandul la tine. "Singura ființă pe care nu mi-o mai amintesc sunt eu" Mi-a placut. | |
| = nubutz. | Sorin DespoT [12.Mar.06 06:45] |
| și eu care credeam că te inspiră europeea :P text bun! | |
| = Un text simpluț | mircea florin sandru [12.Mar.06 11:57] |
| Un text simpluț, "filiform", ca un afluent anemic care cu greu se târăște și nu poate să ajungă niciodată în fluviu sau în mare. Imi pare rău, asta e! | |
| = domnule Mircea Florin Sandru, imi cer iertare! | mihaela visalon [12.Mar.06 12:40] |
| Tocmai am reusit sa pierd 2 comentarii. Unul era in apararea acestei poeezii. Nu l-am salvat, asa ca, am sa-l refac aproximativ. Porneam de la parerea domului Sandru, care considera acesta poezie, "un text filiform, ca un afluent anemic care cu greu se târăște și nu poate să ajungă niciodată în fluviu sau în mare", si spuneam ca, dupa parerea mea, viata este un "text filiform" care cu greu se tareste ca sa ajunga in mare..., si meritul poeziei este ca dezvaluie acest adevar cu maxima simplitate. Mai aveam o sugestei in ceea ce priveste versurile: fără lege împărțit arbitrar la masa destinului painea alba a iubirii aproapelui Cine este apropele? Cf. filei de jurnal: "eu". Ce ne invata psihologia: "cine nu se iubeste pe sine nu-i poate iubi pe ceilalti" Care este imperativul moralei crestine: "iubeste-i pe ceilalti ca pe tine insuti." Unde este dezvoltat pe Agonia acesta teza. In eseurile despre narcis ale ELEI LUCA. | |
| = am gresit! | mihaela visalon [12.Mar.06 12:46] |
| Ref la propunere: "painea alba a neiubirii apropelui sau painea neagra a iubirii aproapelui, depinde de punctul de la care pornesti. | |
| = Raspuns | Cristian Fara [12.Mar.06 16:04] |
| Ramona - sunt pe poezie.ro datorita unor oameni care au inteles de ce scriu si ce comentarii astept, s-a intamplat cu mult timp in urma, aceste "comentarii" erau asemanatoare cu cel pe care l-ai scris tu. Tie si lor le multumesc mereu pentru "intelegere". Mihaela - multumesc pentru cuvintele frumoase, ma bucur mereu cand cineva anume se opreste sa imi lase un semn, cat despre sinceritate, oh, ma ucis de atatea ori incat... a inceput sa imi placa. Liviu - un semn de incurajare dupa o atat de lunga absenta m-a facut sa tresar, cu atat mai mult cu cat vine de la poetul Liviu Nanu pentru o veche cunostiinta, si sti, sincer am oscilat intre un glob de aur si un mar rosu... fiind insa sigur ca templul e "oarecare". Carmen - eu am fost mereu indisciplinat pe "site-uri" raspunsurile mele fiind mereu off topic. acesta este de fapt un "text" off topic adica "personale" ( m-am indragostit a doua oara de poezie.ro cand am gasit obtiunea asta ;) personale). Acea cheie "singura fiinta pe care nu mi-o amintesc sunt eu" in aceasta topica a frazei ma reprezenta in clipa in care scriam, o psihoza oarecare in imaginea pe care nici o oglinda nu mi-o mai reflecta la acea ora. Anca - multumesc pentru comentariu,uneori Deva e un loc izolat pe harta mea, un oras de provincie prin care diligentele nu mai opresc de mult... Altfel daca imi las gandul sa fuga spre zilele cu poezie.ro de la Chisinau sau Iasi sau Bucuresti as putea sa fiu ironic cu mine insumi repetand "Singura ființă pe care nu mi-o mai amintesc sunt eu" :) Sorin - multumesc pentru apreciere , pe europeea ma inspira doar acel fragment din Oda bucuriei care deschide pagina, altfel sunt acelasi "proscris" peste tot. Dl Mircea Florin Sandu - Ah, domnule sef ( -redactor, -de departament...) si expert parlamentar, iertare pentru parerea de rau cauzata, vina este a mea si inascuta pe deasupra, creez antipatie involuntara membirlor Uniunii, redactorilor si in genral tuturor oamenilor de litere ( asta nu are legatura cu comentariul dvs ci cu ce se va intampla dupa ce veti citi poate nevinovata mea ironie de la inceputul acestui raspuns) cat despre textul meu de la "personale" as vrea sa stiti cat ma bucura sa gasesc acel "simplut" chiar din condeiul unui scriitor adrvarat, stiti dumneavoastra oare ca nu imi doresc alceva decat aceasta simplitate de cand am citit: "...acei ce cred ca lumea-i rea si dansi pot/ cu umarul s-o indrepte/ sa razi de ei, sa cazi pe branci/ dar numai apele adanci sunt ape in lume oare..." cam atat imi amintesc din acele versuri ale unui poet ardelean, stiti desigur ca incepeau cu: "eu scriu asa precum vorbesc/ parintii mei de acasa". mihaela - ai reveni, ce surpriza, vezi tu, acesta "simplitate" se defineste cu indarjire ca fiind opusa "angloromanei"- un monstru atat de iubit astazi si care ne va invinge sigur dar caruia, catar cum sunt, nu am sa ii cedez in viata. despre sugestie...uite, si "impartierea la masa" si-a pierdut simplitatea, nu mai e o impartire ci un act ritual cu semnificatii filozofice etc. si eu nu voiam asta, daca as adauga si "painea" am derapa intr-un alt mediu ar insemna sa inchidem ochii. Dincolo de psihoza mea ( de altfel scriierile mele negandite cu mine insumi impreuna sunt mai curand interesante psihologilor, cred) ideea era "cercetarea" unei iubiri nu obligatoriu crestine, locale ( Europa, o parte din Asia, Africa si America desigur), o iubire temporala ( pana la judecata, dupa judecata). Ma fascina cautarea unui raspuns in care "Zeul" e aproape, chiar daca nu e duminica sau luni... cat despre "eu" si aceasta lipsa a amintirii dincolo de cuvinte e un fapt, o consecinta caruia "personajul textului" ;) ii cauta sursa repetarea aceea ( despre care sunt surprins ca inca nu mi-a scos nimeni ochii ) e tocmai semnul ca "el" incearca sa se convinga pe el insusi e confuz, deci uman... | |
| = Cristian, | ramona iancu [12.Mar.06 17:33] |
| Am impresia ca m-ai inteles gresit, sau nu am fost eu destul de clara. Era un mod de a spune ca imi place ce am descoperit pe pagina ta, eu fiind mai noua pe aceste meleaguri. Si am recitit, apoi, din urma... | |
| = Viziune | Andrei Novac [14.Mar.06 15:52] |
| Pot spune ca viziunea ta pastreaza cititorul pana spre sfarsitul textului, structura textului se leaga pana la sfarsit destul de bine subiectul nu este complex dar a te regasii pe tine cred ca este un lucru foarte important in arta cred ca poezia este o destainuire reusita si in concluzie este un text destul de bun... | |