| = "in mine se lupta doi ingeri/unul imi pipaie frica"-replica la secunda | mihaela visalon [11.Mar.06 00:09] |
| ce frumoasa esti ruth in asteptarea celui ce va sa vina o data, si inca o data, asa... cu fata ta palida, ca un lup ce urla la soare batandu-se la intrarea in pestera sa evadeze dincolo de cortina de frica | |
| = "dincolo de cortina de frica” | Nuta Craciun [11.Mar.06 00:45] |
ce frumoasa esti tu dar moartea are tot mirosul cosmarului alaptat la san de intunericul acesta statut cu fata livida urla un lup in pestera groazei in asteptarea celui ce vine odata cu noaptea durerea fuge tipand fuga de moarte tarzie multumesc de replica :)) | |
| = Gand despre cei 1000 de ani | mihaela visalon [11.Mar.06 01:00] |
| si ce daca toate drumurile duc la Roma si ce daca moartea alapteaza viata la san si viata vietuieste insangerata inainte de arderea pe rug a omului intrarea in pestera e calea iesirii din drumul larg pe poteca stramta pe care nora vietuieste cu soacra precum mieii cu lupii in pacea tarii aduse de Cel care vine cu moartea pre moarte calcand. | |
| = "si ce daca toate drumurile duc la Roma” | Nuta Craciun [11.Mar.06 01:28] |
si ce daca alaturi de tine linistea urla oceanul se va dezgheta si-ti va curge pe fata tristetea si te va inneca si te va naste iarasi intunericul si n-o sa mai sti unde incepe noaptea unde durerea nici pasii ramasi in praful drumului nu se vor mai intoarce de dragul tau la fereastra va veni insa o uitare mai mare decat o singuratate care va starui cat toate vietile tale netraite la un loc | |
| = de la roma si amor, la A!- MOR, oare nu mai e nimic de facut? | mihaela visalon [11.Mar.06 01:46] |
| ziua Domnului fi-va neagra si teptii din coroana putred de bogata se vor infige la loc dand cezarului tot ceea ce-i apartine efemera natura cu junglele sale spalata de legea lacrimei rastignita pe infama crucea-a iubirii dulce cat o zi de post | |
| = El nimicul, dulce cat o zi de post | Nuta Craciun [11.Mar.06 10:55] |
se poate face cate ceva, uneori legea lacrimei poate fi desfacuta cu descantece sau domesticind jungla naturii, nu rastignindu-te singura pe crucea iubirii, nu dand apa la moara din batatura, ci acceptand totul ca fiind anume venit, ca un... normal facand acum parte integranta din tine. Dumnezeu vrea sa fim fericiti, ai vazut linistea din ochii lui Ruth? dar tot as vrea sa cred ca mai ramane o alta alternativa, poate e doar iluzia ca viata ar putea fi frumoasa... multumesc Mihaela, trecerea ta m-a bucurat mult si...uite cum sfidez nimicul asta, care s-a facut mic de tot:)) cu drag drag Anana | |
| = Anana, | Gelu Bogdan Marin [15.Mar.06 15:15] |
| Viata si moartea au aceeasi finalizare.Sufletul nostru umbla prin imprejurimi in cautarea acelor lucruri ori fiinte pe care nu ni-le am putut apropia in timpul trecut pe linga noi. Dilemele noastre sint mari.Dialogul...un mod de rezolvare. Cele bune! | |
| = raspuns intarziat pentru Gelu Bogdan Marin | Nuta Craciun [18.Mar.06 22:41] |
| Borges spunea: “avem doua morti, inainte de a ne naste si dupa ce ni s-a ispravit viata, insa poate ca adevarata moarte, este aceea pe care o traim zilnic… cred ca murim tot timpul, de fiecare data cand nu simtim ceva, cand nu descoperim ceva, cand doar repetam ceva mecanic…” Si tot Borges: “cand esti fericit, nu prea esti constient de ceea ce te inconjoara. Faptul de a fi constient, reprezinta nefericirea”. Tema mortii si a nefericirii sunt poate temele cele mai banale pe care in general le abordeaza sufletele singuratice (labile?),dar se intampla fenomenul acela al eliberarii, cand dintr-o pornire de duiosie fata de sufletu-ti pustiu, nu-ti poti refuza impacarea. Ce lamentare ieftina, scuza-ma, voiam sa spun ca: da, dialogul poate ajuta, mai mult decat poezia poate, dar pentru asta e nevoie de doua persoane, pentru ca atunci cand vorbesti singur se cheama “monolog”:) Da, dilemele noastre sunt mari! Cele bune si tie, multumesc de cuvinte! Anana | |