| = sensibil | Adela Setti [10.Nov.06 13:35] |
| Un poem plin de o sensibilitate creionată în imagini surprinzătoare, proaspete. Ca asta: "poți trăi / între două bătăi calde de inimă?". M-am întrebat de ce zace la atelier și nu pare să îl observe nimeni. Să fie din cauza unor mici inadvertențe de acord? ("uneori mișcarea vine / din verbul tău a 'a fi'/ tărâmuri vechi, uitate / prin contur / și se umplu de sens" - aici "se umplu" nu pare să aibă subiect, iar "și" e în plus; "exista albastru. / zorile te îndrăgeau / și sporeau frumusețea./ dar glia și ochii triști / nu meritau bucuria pasului. / aripi de îngeri roteau / albastrul de-aproape / și, uneori, creștetul sângelui / e cuprins de șoapte albastre" - aici totul e la imperfect, ultimul vers la prezent)... Mi se pare nedrept ca un text atât de autentic și fin să aibă de suferit din pricini tehnice. Ar trebui poate să îl aranjezi puțin, din punctul ăsta de vedere; să îi permiți, în felul acesta, să iasă la lumină. Printre atâtea "lucrături-de-cuvinte-și-atât" care funcționează în spațiul acesta virtual, poemul tău s-ar reliefa ca un exemplu insolit de vitalitate lirică. E o excepție luminoasă. Gânduri bune. Adela | |
| = :) | Sav Mihai [17.Nov.06 16:16] |
multumesc pentru cuvinte. la ultima am folosit intentionat timpul prezent in pofida oricarei reguli [restul incerc sa-l corectez]. pentru mine doar asa avea sens, din fericire, exista ziua de astazi si un miine in care putem face ce n-am reusit ieri sau pur si simplu sa iubim. until all the rose gardens will be consumed in the flash-fire of flying time, of course. ganduri bune si tie. | |
| = :) | Adela Setti [20.Nov.06 10:04] |
| Mă bucură să văd că ai corectat. Era nevoie doar de un acordaj fin (inerentă supunere la regulile gramaticale) pentru ca acest poem minunat să își croiască drum spre cititori (să iasă, în felul acesta, din condiția lui de scris-cu-cerneală invizibilă). E genul de text pe care mi se întâmplă foarte rar să îl întâlnesc și să îl mai caut spre recitire, apoi, și care are calitatea rară de a se imprima în memoria cititorului atent. Ca versurile acestea: "am ucis bogata floare, / iată sângele meu / întins peste toate.", care mi se amintesc din când în când, ca o bucată muzicală cu care te trezești în ureche și pe care o asculți apoi, interior, toată ziua. Cu plăcere. Adela | |