| = cum se spune, | Eugenia Panico [08.Mar.06 09:22] |
| e un text cu lipsuri cum se spune. în primul rînd cred că acestui text îi lipsește curajul autoarei. tupeul cum se spune. discursul nu iese în față cu nimic cum se spune. ai crede că un astfel de text cum se spune va curge ușurel... că n-are de ce să se împiedice cum se spune. să îți arăt unde clișeizezi total în pungă, ioana? sau unde se diluează cum se spune pînă la subțiere poemul? ma bine fii auto-critică! taie în text "profesionist" cum se spune cum te învățară pe clubliterar! panico | |
| = cine spune? | ioan peia [08.Mar.06 09:52] |
| nu știu cine spune "cum se spune", dar cine spune că trebuie un scalpel aci, potrivit nu știu căror norme importate de la învățați cu rang de demnitari lirici, ar trebui să dea sfaturi în altă parte. eventual acolo unde se spune că se petrec astfel de "spuneri". textul e atât de sincer și frumos curgător, atât de subtil învăluit într-o tristețe decent controlată și atât de frumos condus din imagine și sugestie, încât se citește pe nerăsuflate. este unul din rarele texte ale autoarei, care își leapădă mantia de coduri și semne, spunând aproape direct, ca o mărturisire finală, despre eternele teme ale existebței: iubire, relativitate, moarte, despărțire. și aceasta, fără încărcături inutile de verbiozitatea prețioasă, ci doar pur și simplu. educatorii fasonați de "ce și cum" să-și vadă de treaba lor și să-și oficieze în alte părți decaloagele teoretice, anume prin moschei cu "isme" crețe! | |
| = *** | maria balan [08.Mar.06 11:30] |
| tulburator poem. ce e de spus mai mult? a facut-o altcineva inaintea mea, cu multa acuratete. | |
| = Maria, La Multi Ani!; Ioan, nu intra in Panico :) | ioana barac grigore [08.Mar.06 16:20] |
Introducere: ne stim de ceva vreme (imi tine contabilitatea contextuala, a gasit vreo 12 din vreo 20 – am presupus o cina romantica in mai multi, cu tot cu frapiera goala si cabernet + chifle, cu plata si bacsis 15%, din bonuri taiate la protocol unul, celelalte bonuri de masa). De la micul pupitru de recomanda, doar intentii bune si bine intentionate, generoase si generale, putin tematoare, putin frustrata, energica si entuziasta, nesigura in privinta grupei sangvine si chiar a cromozomilor, una peste alta un fel de curatator si/sau recuperator al esteticii uratului din gropile de gunoi cu ambalaje de parfum si cutiute lucioase pentru inele de logodna in care se poate oferi, de exemplu, altceva, precum cercei-cirese, o bratara subtire de tot din ceva, un nasture cazon din vreun razboi mondial age of empires, etcmicsiieftin. Un sertar plin, deci, cu ambalaje aurii, argintii, rosii, de diferite forme, de ce sa mai cumparam si ambalaj daca uite este destul pe unde te uiti, important este sa avem ce infasura in el, dar nu prea exista... Eugenia, onorata de prezenta ta sibilinica dupa cum se spune, Ioan, la fel de onorata de critica ta ingaduitoare si Maria, onorata de prezenta ta diafana exact acolo unde mi-as dori. | |
| = astazi, cu drag | dorin cozan [08.Mar.06 16:52] |
| un poem despre moarte/despartire. un poem trist care repune pb daca suntem sau nu, cand nimeni nu apartine nimanui. Felicitari, Ioana si La multi ani! | |
| = de citit | Liviu Nanu [08.Mar.06 17:09] |
| Cred că ar trebui să dispară un "singur" din strofa a doua. Un poem bun, sper să nu umbli la el, decît cu mare finețe eventual. | |
| = Glasul replicilor la secunda! | mihaela visalon [08.Mar.06 17:12] |
| Lasa-mi toamna ochii verzi eu sunt portarul, am intotdeauna doua buchete de lalele in brate unele albe, altele negre, de unde si vorba:- hai, sa-i dam zece mii lui Zorro, ca nu degeaba si-a cusut el buzunare, cu ata alba si pliante cu cina romantica fan-fan-la-tulipe el trecea, ea trecea, eu trec in directie opusa de ea si de el plangand cu buzele tuguiate:- Mai fratilor, zic, voi nu vedeti copiii din sala de nasteri cat sunt de pustii, in patutul lor cu geam transparent ca Hensel si Gretel, ca ei sunt mii si mii, Iubirea de departe... liniste, tu ieșeai și din mers aruncai o fisă în tonomat prin oglinda retrovizoare eu priveam zambind bisturiul vopsind cu lacrimi poarta de lumina a spitalului si asa ne-am petrecut unul pe altul unul prin altul până nu ne-am mai vazut tu fredonai cu urme de ruj pe frunte eu vopsită gresit el țuguia catre mine buzele lui fără amintiri Eu sunt portarul, astazi, 8 martie 2006 La multi ani, frumoasa doamna Ioana Barac Grigore. La multi ani frumoase doamne! A spus cineva Margareta Paslaru? Am gasit un tonomat, cam defect, dar ce mai functioneza in ziua de azi? http://cd.trei.ro/cduri/index.php?c_id=30999 | |
| = "si asa ne-am petrecut unul pe altul.." | Tania Cozianu [08.Mar.06 19:08] |
| am vrut sa las aici un scenariu usor romantat despre senzatia de la iesirea din spital si privirea cu buzele alb-languroase ale portarului, despre cum am trecut prin incaperile poeziei tale si mirosea puternic ametitor a lalele de nu-se-stie-ce-culoare, despre cum ti se parea ca erai vopsita gresit .. erai vopsita gresit (cu ton scazut, in ecou) dar intotdeauna atunci, involuntar aproape, se schimba cadrul el arunca fisa in tonomat, nu-ti amintesti melodia, desigur, doar alunita de pe obrazul lui drept in clipa aceea incepe Ioana_care_spune_mi-e_dor in oglinda retrovizoare, fara sa fie duioasa, fara nimic gratuit liric ori patetic e ceva aici ce rascoleste nespus, provoaca ochiul cititorului (ochiul cel putin obisnuit cu lumina), ii arde retina pana la tipat ochiul se intoarce atunci inlauntru si ii vine sa taca neasemuit de frumoasa esti in poemul acesta, Ioana, dar stii.. | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [09.Mar.06 08:05] |
| stioam cine este ioana barac grigore, dar niciodata nu am avut ocazia sa o arat. dar parca textul acesta e si mai vibrand e si mai viu, ai reusit sa traiesti de 241 de ori mai mult decat ti-ai imaginat aceasta poezie in fiecare cititor. parca eram eu orasul si inima mea spitalul si tu hematia de la volan conducand pe cena cava si dai sa intri in spital iar el trece prin tine cu o urma de ruj sau poate hemoglobina pe frunte si daca nu puteati trece de o anume parte unul de altul poate ca as fi murit de dor dupa iubita mea, si portarul, cu niste buze tuguiate, o leucocita care a detectat prea multa dragoste la volan - amenda! iti pune mana pe parbriz si cele 3 secunde trec ca niste soapte dar raman in fiecare sistola prin care el iese si iese si iar iese si aproape ca mor de dor. nu cred ca am mai triat vreu text pana acum ca poezia de fata. felicitari , | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [09.Mar.06 08:07] |
| erata, greseli ce dovedesc lipsa timpului, iertare stiam, vena cava, vreun | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [09.Mar.06 08:08] |
| trait, de un milion de ori iertare | |
| = oho... ce de cititori! | ioana barac grigore [09.Mar.06 12:36] |
| dragii mei, vechi si noi, bine v-am gasit aici. va astept si la cele vesele... iar fetelor La Multi Ani pentru ieri si pentru fiecare zi! Liviu, iti multumesc pentru recomandare si pentru prezenta in mod special. chiar voiam sa fie mai vizibila poezia asta. cat se poate... (ma voi gandi la "singur"; il doream o reluare pentru intarire; dealtfel, tu stii cat de mult si des schimb eu in text...) va mai astept si ma bucur ca am cititori proaspeti :) | |
| = lucru rar | Cristian Munteanu [09.Mar.06 15:03] |
| În sfârșit liberă de prea mult "personal", de prea multele simboluri care mă faceau să caut la sfârșitul cărții rezolvarea, poezia asta vorbește :). Și, lucru rar, te transpune pe un trotur acolo, lângă scenă. Mi-a plăcut tare mult. | |
| = va trebui sa-mi spui, odata, de ce Perseu...! | ioana barac grigore [09.Mar.06 17:50] |
| daca stiam ca vrei cu adevarat sa o asculti foloseam o alta limba, mai curata si i-o taiam pe aia cu afte! | |
| = Langa poarta | ramona iancu [09.Mar.06 18:04] |
| Ioana, m-au furat versurile tale, am evitat sa citesc comentariile, tocmai pentru a nu trece "dintr-o portiera spre alta". Imi place rujul tau, chiar daca nu e potrivit pentru "lipsa de ocazie". Iti statea bine alaturi de el, pastrat "in cele mai bune haine", dar de ce i-ai lasat ruj pe frunte?! Trebuia sa-i lasi un jar mocnit in inima, si buchetul pe bancheta din spate. Mi-a placut, nu stiu sa-ti explic de ce, multumesc pentru momentul asta. | |
| = ramona | ioana barac grigore [10.Mar.06 18:15] |
| dupa astfel de momente, urma de ruj ramane pe frunte. si asta pentru ca eroina era gresit vopsita, altfel nu ramane nici o urma... :) te mai astept | |
| = taieri | Cristian Munteanu [11.Mar.06 18:42] |
| De ce Perseu? E simplu, dar nu-ti spun. E tot legat de "taieri" :). Daca stiam ca e atat de usor, doar sa spun, o faceam de mult. | |
| = duh auriu | Zabet Mihai [11.Mar.06 19:23] |
| am învățat să fiu umil atunci când privesc peste buchet în constelația virginiei ținea la mine virginia asta și m-a învățat într-o zi să cânt ( cam fals ) adică să recapăt curajul ăla girăfesc pe care unele ființe îl mai păstrează intact pe urmă mi s-a făcut foame deși nu sufeream de bulimie tu ieșeai și aruncai cu o vază în capul portarului cu buze tuguiate eu agitat m-am abătut pe străduțe periferice – senină hoinăreală pe la tine prin grădină | |
| = M-a incantat sinceritatea ta | Laura Șoltuzu [12.Mar.06 10:04] |
| Foarte frumos text. M-a incantat sinceritatea ta! | |
| = portarul mă privea languros: șocant ! | ddddd [12.Mar.06 13:32] |
| dragă ioana, nu cred că în poezie vei găsi ceea ce cauți:locul și formula! mai curând sau mai târziu vei sfrârși ca autor de proză, pentru că văd că în acest domeniu ai talent cu carul!poezia presupune structuri rare... | |
| = laura, cristian, mihai si... dddd (?), in direct din andromeda | ioana barac grigore [12.Mar.06 19:20] |
| laura, ma simt bine ca te simti bine in textul asta. tot ce scriu este sincer. s-ar putea sa fie acesta mai coerent... cristian, am avut mereu o aplecare catre fiintarea capetelor fara trup. intrebarea ramane... nu e asa simplu, da! mihai, a cazut pur si simplu de pe balustrada. eu stateam langa, cu genunchii la piept si cu barbia pe ei si asteptam sa-mi creasca doua cornite de melc... dddddd, mi-as dori sa discutam mai mult despre structurile rare. o sa va expun si eu parerile mele. | |
| = fiintari | Cristian Munteanu [13.Mar.06 13:29] |
| Ioana, cred ca Kogaion ar fi oarescum magulit de interesul tau pentru capetele fiintate fara trup. Dar cat priveste intrebarea ta, trebuie sa fii mai clara, ca poezia de mai sus :). Asta ca sa-ti raspund fix la ea si nu la ce-mi trece mie prin cap. Adresa mea de ym este, daca te ajuta cu ceva, cristianmunteanu23. | |
| = off | ioana barac grigore [16.Mar.06 12:00] |
| multumesc, Cristian, pentru incredere. poate ma voi lamuri... | |