| = brazdă poate prin recomandate | Florian Stoian Silisteanu [05.Mar.06 13:40] |
| bătrâne sper ca tractorul să dea o brazdă prn recomandate cu poemul ăsta | |
| + Psihanaliza-Ochi de pasare-n zbor, cal alb-astru H. | mihaela visalon [05.Mar.06 14:09] |
| Chiar daca, eu nu mai visez, de cand am aflat ca viata nu se traieste in fluvii de nori, ci la cota de avarie a pasarii inghetate. Chiar daca, nu am gustat niciodata bucuria catelandrului lup la vederea maestrului tractor care sfasie un cal...stiu THOT, despre (NE)somnul bietei vietati-pasare . De unde stiu? Am avut, odata, un vis. In mijlocul unui mare lac, acoperit de o pelicula de petrol, pe care zaceau busteni cu scoarta putreda, era un starv urias de pasare. Eu stateam pe mal. Am privit-o si am gandit: "Oare cum a putut sa cada in mijlocul apei, o pasare asa mare si puternica." In secunda imediat urmatoare, pasarea a deschis un ochi, dupa care a deschis o aripa, si inca o aripa, si a inceput sa zboare, curatand lacul. Acest vis este legat de o intamplare reala din vremea studentiei, cand am cunoscut un copil de 8-9 anisori si am discutat cu el despre cadavrul unui cal care zacea in lacul din Parcul Circului. Eu spuneam tampenii, copilutul ma corecta si se tavelea de ras, ca nu inteleg nimic despre un cal prabusit intr-o balta. Visul cu pasarea, l-am visat, la distanta de 11 ani de intamplarea din parc. A fost primul vis pe care l-am povestit psihanalistei mele. Acum, usor altfel, si totusi la fel il regasesc aici. Spun multumesc si mai zic: Silisteanu are dreptate! Si daca las si o steluta, oare fi-va bai? De ce las steluta? Pentru ca de la asemenea versuri de vis se porneste in calatoria spre SINE. Eu am retrait calatoria mea. Calatorie in care am fost insotota de Nichita si de Anubis, calatorie care m-a obligat sa scriu. Calatorie care mi-a pricinuit mari intalniri si care a deschis un colt de lumina, prin care am inceput sa intrezaresc, dincolo de peisajul citadin, CERUL, prin Ochiul Albastru H. | |
| = "ai visat, nu s-a intamplat nimic!" | Nuta Craciun [05.Mar.06 16:13] |
| cai albi, cosmar, limite ale unui real in catarea pustii, teama, sfasiere, o pasare inghetata si ... in final vocea aceea care te asigura: nu s-a intamplat nimic! ce fericire, scenografia aceasta e a unei vieti aproape perfecte, ma refer la posibila trezire din cosmar, mai rau e ca vocea aceea (chiar muribunda) sa nu te gaseasca... glumesc desigur, mi-a placut cu toata crisparea aducand a Bacovia in rosu, cu remarcabila structura unde fiecare cuvant isi are locul Anana | |
| = Parere | ramona iancu [05.Mar.06 16:42] |
| Se spune ca doar oamenii deosebiti viseaza in culori. Si, probabil ca, numai poetii simt in vis mirosuri. "crini artificiali, Doar o urmă vagă, miros de zăpadă, Ciment negru, stații de benzină" Memoria olfactiva mi se pare a fi de lunga durata, chiar trezit din cosmar, reincepand truda de fi zilnic la cheremul destinului. Frica in care striga mirosul de sange nu poate sa dispara. Chiar daca nu s-a intamplat nimic. Mi se pare o poezie densa, in care venirea primaverii e "solutionata" prin mijloace tehnice: "Toată noaptea tractoarele au cărat zăpada și au aruncat-o în fluviu", dezvelind cadavrul toamnei trecute: frunze, crini artificiali, un papagal muribund. | |
| = Curs de psihanaliză | Elena Luminita Bouleanu [05.Mar.06 22:35] |
| vrei să vorbim despre asta? :))) glumesc desigur! poemul tău este într-adevăr de printat și expus la cursuri de psihanaliză. imaginile sunt atât de oniric contrastante încât, citind, mă întrebam "oare nu este cineva acolo să-l trezească, să-i spună că nu este decât un vis?" ...și era! frumos, original, liber de constrângeri. felicitări! Elena | |
| = . | Adina Batîr [05.Mar.06 23:00] |
| Are parti bune. Dar nu e bine ca revii la aceleasi imagini - zapada, moarte - am cam prins ideea de la inceput. | |