| = Simplitate deliberată | Adrian Munteanu [19.Feb.06 21:54] |
| Un poem cu o aură de simplitate deliberat aleasă. Cred că e procedeul bine gândit de a induce o stare nu atât gestuală, cât interioară, de categorie socială, de tipar comportamental care își construiește o mască cu mai puține elemente de contact cu realitatea. Mărturisesc că nu cunosc termenul "ascensie". L-am căutat în DEX-ul meu de acasă, dar nu apare. Trebuie să fie o achiziție mai nouă. Dacă nu e cumva o construcție proprie. Nu sună rău și cam înțeleg unde bate. Doar că nu-l dibui până la capăt. Cu tot dragul. | |
| + Parere | Andu Moldovean [19.Feb.06 22:53] |
| E ciudat, stiu, dar viata e plina de surprize, sa intru pe un text al Orianei (ca un stalp din Parnas) si sa zic "ecce homo!"... de fapt, iata femeia, care, intr-o forma sublimata, scrie despre ea insasi, cu o maturitate senzuala. Desi mi-e greu sa cred ceea ce spui tu aici Oriana, iau ca pe un crez aceasta nemiscare a "ascensiei" soarelui femeii din acest poem (Adrian, asta e o coordonata:-) Bobadil. | |
| = ascensia și declinația | Luminita Suse [19.Feb.06 23:07] |
| Da, Andu are dreptate, ascensia și declinația sunt coordonate care determina poziția unui astru pe harta cerească. Mulțumesc pentru comentarii. | |
| = fara legatura | luana zosmer [20.Feb.06 14:34] |
| Sint femei care uita c-au iubit o data si iubesc din nou ca si cum ar fi prima data. altfel e trist.cred eu.fara legatura cu poezia care-i foarte frumoasa. | |
| = nici aritmetica | Urdareanu Zamfir [20.Feb.06 18:31] |
| Cifra unu este cea mai frumoasa, cea mai curata dar si mai categorica si neinduplecata, nici chiar aritmetica nu prea a reusit s-o imblanzeasca. | |
| = multumesc | Adina Ungur [22.Feb.06 02:29] |
| Nu mai stiu unde si cand am citit-o pentru prima data, dar m-a emotionat, de cate ori am lecturat-o. Acum stiu de ce. Luminitei, in loc de steluta: de aceea prin turnul prea înalt cu margine ruptă dintre clopotele trase mie în cele din urmă mie căzută zăcând în așternuturi luminânde dintre cuvinte îmi legam intențiile așteptării ale chemării albe și ele precum perechea de brate perfuzate întinse și lăsând burta cerului cusută pe jumătate să precipite a strigare căci eu și cu mine poruncisem glasului frângerea și buzelor ca portal căderea înfrângerea o primeam în cuvinte înroșite de sus spălându-mă în ele învățând cum se dă cu gesturi definitive pagina ce nu se mai poate întoarce vreodată evident de aici nu mai șuierau decât ocarine de fildeș sau fluiere de os prin această aripă stranie de castel înălțat pe fundație din cuvinte și liniștea bântuia prin ogive când inspiram și expiram sentimente un gând se furișa printre stâlpii de susținere a moralului un gând ca un călugăr franciscan de purta o glugă și-o seceră ba chiar era o femeie trădând acest trup rănit căci zăceam și era un bărbat alergând erau stafiile lor lașe deghizate-n în cravașe îmbârligați și încălziți în piept îmi gâtuiau afectuos glasuirile și uimirea schimbând sensul privirii mele și scuturându-mă de ei de atunci mai am câteva cuvinte de investit în sufletul unui oraș și mi-e scris să mai rămân puțin în lumea mersului pe picioare purtandu-mi parca aleator capul în jos printr-un taram de fildeș căzând de fapt mă cataram pe o scara de valori răsturnată lezata de atingerile vulcanilor mâlosi întâmplata astfel o ascensiune îmi dă usurel tardiv si de-aceea miraculos de știre pe glasuri de cor ceresc de pilda ca al unei femei in rochie sau coperti albastre că n-am zăcut niciodată eu ca sunt aceeasi chiar intreaga strabatandu-mi sensul intr-o alta dimensiune căzând in sus si-n prea departe pentru cei ce ranesc numai asa am ajuns sa stiu cum se adora iubind intre sideral si monumental o singura data intr-o viata si numai de aceea _________ Multumesc! | |
| = luminita | teea mirescu [28.Feb.06 20:12] |
| aaaa...pai ce poezie frumoasa!!!! aaa....ce poezie...frumoasa.... scuze pentru comentariul extraordinar de pertinent si articulat...:))) | |