| = Apa in piua | Tudoriu Dan [27.Feb.06 17:48] |
| Dom'le m-a amuzat teribil, adica, sa am pardon, cum e cu "un elan metafizic către o transcendență refuzată"! Intreb si eu ca cetateanul turmentat! Zau, nu e nimic personal, pina la urma eseul e un comentariu la cartea cuiva care probabil se crede foarte inteligent. Articolul acesta mi-a adus aminte de ce numeam cu baietii prin facultate "onanie intelectuala". Un derapaj al intelectualitatii. Intelectualul fascinat de omnipotenta cunoasterii sale (deschid o paranteza numai ca sa spun ca omnipotenta asta e o discutie lunga in sine) uita sa se mai interogheze asupra concordantei demersului sau cu bunul simt comun. Cui ii pasa ca dorinta este "un elan metafizic către o transcendență refuzată" si cu ce sunt mai destept daca stiu asta? Plusul de cunoastere este zero, e doar o metoda de a spune un lucru comun in cuvinte bombastice! Subliniez ca nu e un mesaj de atac la adresa autorului articolului, ci doar o nota facuta la niste cuvinte care m-au frapat prin goliciunea lor de continut! | |
| = "Intreb si eu ca cetateanul turmentat! " | Corneliu Traian Atanasiu [28.Feb.06 15:20] |
| Din păcate ești la fel de verde (cu toate conotațiile de rigoare pe care bănuiesc că ți le asumi) ca la prima noastră întîlnire (dacă îți mai aduci cumva aminte). Mă bucur că nu te crezi destul de inteligent. Evident, faptul că ai făcut totuși o facultate nu înseamnă că ai primit o diplomă cum că ai fi în toate facultățile, nu? Bunul simț, ăla la care se pare că te referi, este calitatea cea mai echitabil împărțită din lume, toți sînt convinși că le aparține din belșug și îl văd lipsă doar la ceilalți. Trebuie să recunosc că mi-ai servit încă o mostră de suficiență satisfăcută. Nu te lăsa. Te așteaptă băieții la bere. Poate găsiți vreun Dorel pe acolo. | |
| = Poate gasim si un Cornel la bere | Tudoriu Dan [01.Mar.06 11:38] |
| Suficienta satisfacuta este tocmai sa agati o eticheta realitatii, o eticheta de genul "un elan metafizic către o transcendență refuzată" si sa simti prin asta ca ai rezolvat problema. Din experienta personala, lectura plus dicutii cu citiva oameni pe care simtul comun ii catalogheaza drept intelectuali de marca, constat ca oamenii care au cu adevarat ceva de spus, o spun in cuvinte care intra in vocabularul dobindit in primii ani ai existentei. Acesti domni si doamne nu folosesc sintagme de genul celei care m-a amuzat pe mine copios, decat atunci cind nu au de ales si limbajul comun este incapabil sa exprime vreun termen. Invers, mereu cind m-am intalnit cu impostura intelectuala am gasit-o insotita de cel mai pretentios limbaj. De altfel pot sa-ti dau un exemplu foarte personal de impostura intelectuala. Printre altele am studiat si ceva istorie si in mod inevitabil, daca te recomandai ca atare, se dezlantuia o discutie pe teme de istorie in care interlocutorul isi etala diverse cunostinte de istorie preluate de prin almanahuri si alte publicatii dornice de senzational. Evident oricit de studios ai fi in domeniul istoriei nu poti sa cunosti toate evenimentele si cu atat mai putin amanuntele si picanteriile care faceau obiectul acestor dicutii. Simpla ar fi fost recunoasterea "Domnule, nu ma pricep, nu am citit despre asta!" Dar dracusorul infumurarii (si imposturii) isi baga coada, si atunci, debitam ceva generalitati despre "introspectiunea fenomenologic exhaustiv cromatica" lasindu-mi cu gura cascata interlocutorul. Sigur, asta a fost doar o etapa , dupa care m-am recomandat specialist in tehnologia constructiior de masini, specializare in care nimeni nu indrazneste sa mai deschida vreo discutie. In final, nu stiu de ce aceasta incrancenare in raspuns. Sunt "verde" pentru ca imi place sa spun lucrurile verde in fata. Comentariul meu era doar unul amuzat fata de limbajul bombastic al autorului pe care il comentai/preluai si in nici un caz vreun atac personal. | |
| = "verde" | Corneliu Traian Atanasiu [02.Mar.06 12:53] |
| E evident că îți dai prea bine seama că ""introspectiunea fenomenologic exhaustiv cromatica" e doar o aberație, o inepție cu care sfidezi un limbaj mai tehnic cu care totuși se construiesc mașinării spirituale. Eu sînt un pic mai specializat în această tehnologie. Atît. Am să-ți arăt că nu e vorba de nici o sfidare a bunului simț ingineresc. Ingeniozitatea terminologică este lipsită de asemenea intenții. Metafizica înseamnă, după clasificarea pe care a făcut-o cred Teofrast, urmașul lui Aristotel operei maestrului său, meta-fizică, dincolo, alături de fizică. Hai să zicem la suflet și spirit. Era partea operei care se referea la alte subiecte decît cele de fizică. Și pe care a pus-o în bibliotecă dincolo de cărțile de fizică. Elanul metafizic poate fi spus deci mai pe înțeles - sufletesc, spiritual. Transcendentul este tot ceva ce este dincolo (a transcende - A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile), dincolo de persoana noastră, dincolo de lumea noastră. De obicei e un termen folosit pentru divin, sacru. "Un elan metafizic către o transcendență refuzată" vrea să spună că individul nu se simte în stare să trăiască din propriile resurse, nu are apetit pentru viață și simte nevoia să trăiască prin altul. Un elan sufletesc (e mai bine?) îl împinge să se îndrepte spre altul care i se pare împlinit, fericit, ca și cum s-ar îndrepta spre ceva sacru, divin. Numai că, în cele din urmă, acest ceva i se refuză, nu-i aduce satisfacția așteptată. N-am vorbit cumva prea mult? Limbajul tehnic are și această calitate: poate spune concentrat ceea ce altfel cere un discurs prea lung. Încrîncenarea mea o copia pe a ta. Vreau să cred că te-ai amuzat gratuit. Acele cuvinte sînt semnificative și nu sînt deloc prețioase. Sînt, încă o dată, strict tehnice. Eu mă amuz făcînd mai mult efort. Ceea ce ți-am spus puteai obține chiar făcînd efortul de a te informa aici, pe net. Și să știi că nu beau bere cu oricine. Iar aici nu sînt la bere. Nu am luat ceea ce ai spus ca un atac la persoană. Nu-mi place însă nici să fie atacate lucruri care au consistența și semnificația lor veritabilă. | |
| = pace | Tudoriu Dan [04.Mar.06 02:00] |
| Bine, pace! Probabil e o chestiune de gust. Eu tot voi continua sa ma amuz asupra unor astfel de ingemanari de cuvinte. | |
| = don't worry | Corneliu Traian Atanasiu [06.Mar.06 20:13] |
Nimeni nu te judecă dacă te bucuri și te amuzi de ceva ce-ți pare caraghios. Cînd însă vrei neapărat să-i contaminezi și pe alții există un anume risc. Nici eu nu chinuiesc tastatura cu tot ce îmi vine pe moment. Cînd sîntem încă (sau în fine) pe pace, ești bine venit. | |