Comentariile membrilor:

=  Mihaela,	ioan peia [10.Feb.06 02:43]
O singură explicație aș vrea de la tine. Cum e cu cercul ăla al lui Huygens?
=  Raspuns	mihaela visalon [10.Feb.06 11:04]
De pe net: Principiul lui Huygens, principiu descoperit de Huygens, relativ la propagarea unei miscari vibratorii, care permite ca, dupa pozitia frontului de unda intr-un anumit moment sa se afle pozitia lui in momentele urmatoare. Conform acestui principiu, orice punct al mediului in care a ajuns, frontul de unda poate fi considerat o sursa noua indiferenta de unde elementare, in forma de suprafete semisferice; noul front de unda este infasurarea tuturor undelor elementare semisferice care au luat nastere. In regiunile unde se suprapun, undele se anihileaza recipric. Principiul lui Huygensa dat posibilitatea sa fie explicate fenomenele de difractie. Din amintirile mele: Arunci o piatra in lac si apa se desface-n cercuri.
=  some like it hot	Tania Cozianu [10.Feb.06 19:46]
jazz-band-ul lăsa să curgă "Down Among the Sheltering Palms" Seminole-Ritz Hotel în Florida sau sau cred că prefer Hotel del Coronado (e în stil Victorian, undeva, lângă San Diego, cred) el e Osgood Fielding III, un oil-magnate millionaire, citește Wall Street Journal negreșit. ochelari de soare fumurii, pălărie de panama pe o verandă cu vedere panoramică, într-un balansoar Osgood: I'm Osgood Fielding the Third. Daphne (quips): I'm Cinderella the Second. tu cine ești, Carmen? eu stau și ascult band-ul, uneori vine câte un domn, pune-o întrebare, pleacă nedumerit, alteori vine câte-o doamnă. doamna tace. take a nice cup of green tea and sit down, lady tu schimbi cadrele din ce în ce mai repede arunci în apă pietricele apa se desface în cercuri. cercurile sunt ale lui Huygens (și nu numai, adaug eu, dar shhht, nu trebuie să afle nimeni aceasta) Carmen, subtitrarea! (asta nu se știe a cui e replica) Jerry: Oh, you don't understand.. Ehhhh... I'm a man. Osgood: Well, nobody's perfect. "Trebuie să dăruiești ceva." balanța și sabia copitele minotaurului sfarmă piatra gândului în felii mici la ultima stație am să dau, poate, peste un capăt din ghemul Ariadnei până atunci fotoliul mă-nghite sala proiecțiilor mi se pare tot mai mare, nesfârșită necuprinsă aștept să aprinzi lumina să privesc mai bine "poate vom găsi ascuns sub piatră, un Cuvânt." (...)
=  Gresala reparata e pe jumatate iertata!:))))))))	mihaela visalon [10.Feb.06 20:15]
Tania, Tania, Tania, Iar ai facut dovada scrisa ca noi doua ne potrivim. Pe cat eu de mica, pe atat tu de talentata. Daca nu te-ai facut regizoare pana acum, e timpul sa-i dai o sansa cinematografiei romane si nu numai. Lasand gluma-care nu este deloc gluma ci sfat, ca sa nu zic ordin de la imparatie!- si fata sinucisa sa zambeasca, ce ai postat tu aici ar trebui sa ajunga: URGENT si cu dedicatie pe pagina COZIANU. De abia astept sa scriu un comm despre MM.:))) Steluta nu o voi da, dar ceaiul, da! Pana ma vei astepta in gara si vom descoperi ce mai ruleaza prin BV, sau te voi astepta in gara si o sa-ti arat micul Paris, stii ce ai de facut. Plzzzz! Cu mare, mare, drag. Unpersonajsuspicioscaremoaredecuriozitate. PS: Multumesc! Intr-o BUNA zi, iti voi spune de ce.
=  Gresala reparata e pe jumatate iertata!:))))))))	mihaela visalon [10.Feb.06 20:15]
Tania, Tania, Tania, Iar ai facut dovada scrisa ca noi doua ne potrivim. Pe cat eu de mica, pe atat tu de talentata. Daca nu te-ai facut regizoare pana acum, e timpul sa-i dai o sansa cinematografiei romane si nu numai. Lasand gluma-care nu este deloc gluma ci sfat, ca sa nu zic ordin de la imparatie!- si fata sinucisa sa zambeasca, ce ai postat tu aici ar trebui sa ajunga: URGENT si cu dedicatie pe pagina COZIANU. De abia astept sa scriu un comm despre MM.:))) Steluta nu o voi da, dar ceaiul, da! Pana ma vei astepta in gara si vom descoperi ce mai ruleaza prin BV, sau te voi astepta in gara si o sa-ti arat micul Paris, stii ce ai de facut. Plzzzz! Cu mare, mare, drag. Unpersonajsuspicioscaremoaredecuriozitate. PS: Multumesc! Intr-o BUNA zi, iti voi spune de ce.
=  precis	ioan peia [10.Feb.06 23:33]
ar fi trebuit să completezi principiul ăla cu cel al lui Fresnel, care a pus la punct și aparatul matematic. Dl. Huygens doar a experimentat. dar probabil că era mult mai complike! ai ales din google parte cea mai încâlcită și puțin lămuritoare. îți ofer o altă variantă: "Toate punctele mediului aflate la un moment dat pe un front de undã devin surse secundare de oscilatii care produc unde identice cu unda primarã si se propagã în continuare. Noul front de undã se obtine ca fiind înfãsuratoarea punctelor mediului aflate în aceeasi fazã de oscilatie. Undele care se genereazã permanent de cãtre punctele mediului se numesc unde secundare sau elementare, si se propagã în sensul îndepãrtãrii de sursa fizicã initialã. Altfel spus, prin acest efect nu apar unde inverse, ci numai unde progre-sive. Se admite cã absenta undelor inverse se datoreazã unei interferente a undelor elementare prin care în punctele din spatele frontului oscilatiile se distrug reci-proc, rãmânând în stare activã doar punc-tele de pe frontul de undã cel mai avansat. O imagine a acestui mecanism este reprezentatã în figurã. Sursa punctiformã din O produce într-un mediu omogen si izotrop unde sferice. Punctele de pe supra-fata de undã S1 produc la rândul lor unde sferice secundare, iar suprafata de undã S2 reprezintã punctele de tangentã ale acestor unde secundare. Principiul lui Huygens afirmã o echivalentã între originea undei si orice punct atins de undã, în sensul cã în acest punct se repetã identic fenomenele din origine. Î n cazul unui obstacol de tip „perete cu o deschidere (aperturã)", principiul lui Huygens permite aflarea frontului de undã pentru toate punctele, cu exceptia celor ale deschiderii însãsi, iar indicatorul care se are în vedere aici este raportul dintre dimensiunile deschiderii si lungimea de undã. Principiul lui Huygens este valabil atât pentru undele elastice, cât si pentru cele electromagnetice. Dacã o undã elasticã în propagare întâlneste un obstacol (perete, paravan, clãdire, copac, deschidere) de dimesiuni comparabile cu lungimea de undã, atunci unda se propagã mai departe ocolind obstacolul prin schimbarea directiei. Frontul si razele undei în momentul atingerii obstacolului suferã discontinuitãti. Fenomenul de ocolire aparentã a unui obstacol de cãtre unda elasticã se numeste difractie. Frontul undei difractate se construieste cu ajutorul principiului lui Huygens. Punerea în evidentã si chiar vizualizarea difractiei se poate face cu ajutorul unui dispozitiv format dintr-un diapazon prevãzut cu un ac vibrator si un vas cu apã. Vasul este compus din douã compartimente separate printr-un perete prevãzut cu un mic orificiu O practicat la nivelul suprafetei lichidului. Dimensiunea orificiului este comparabilã cu lungimea de undã a undelor de suprafatã care se produc, si anume în jur de 1mm. Diapazonul este pus în stare de vibratie prin lovire, astfel încât acul atasat unuia din brate prin vibratie devine sursã de unde elastice. Se constatã cã undele se propagã în compartimentul din dreapta si în spatele orificiului, în toatã regiunea umbrei geometrice din afara conului dus din vârful S. Explicatia este continutã în principiul lui Huygens. Orificiul O devine sursã secundarã de unde identice cu cele produse în S. Î n acest fel, undele secundare se propagã si în spatele orificiului. Acelasi fenomen se obtine dacã lipseste peretele despãrtitor, iar în locul orificiului se plaseazã un obstacol. Formal, se poate spune cã unda ajunsã în punctul O îsi schimbã directia de propagare. Efectul prezentat se poate generaliza în sensul cã orice obstacol solid de dimensiuni apropiate lungimii de undã ocoleste obstacolul. Dacã în peretele despãrtitor se practicã douã orificii identice si simetrice fatã de dreapta SO, se obtine echivalentul dispozitivului Young din opticã. Î n acest caz, în compartimentul din dreapta apar douã fenomene ondulatorii: difractia si interferenta undelor secundare. Teoria completã a difractiei se face de regulã la studiul undelor electromag-netice si în particular la difractia luminii. Sunetul în aer are frecventa audibilã cuprinsã între 20 Hz. si 20. 000 Hz., viteza de propagare de 340 m/s, iar lungimea de undã între 1, 7 cm si 17 m. La frecventa stand..." dacă vrei si Fresnel, mai exact Huegens-Fresnel ți-l pot oferi, dar îmi garantezi că nu-ți apuci cârlionții în el, să mi te am pe cuget? Ce treabă oi fi având tu cu toate citările astea făcute după ureche, nu știu! Că de epatat pe cineva, nu cred să reușești... Nu te mai întreb de "beduinul Hamad" că precis îmi servești o altă trăsnaie! În rest, numai de bine!
=  elitist si absolut intamplator	ioana barac grigore [11.Feb.06 00:53]
imi place la culme amalgamul asta postmodern. sa zic ca iti pun stea pentru un text eminamente postmodern? da. si pentru alegerea unui titlu absolut bestial. voi reveni cu definitia si tot ce mai trebuie ale postmodernismului, sau cu un link. asta chiar te reprezinta! si citatul de baza: Martor mi-e profetul, lăudat fie numele lui, Am vrut s-o iau de nevastă dar... multumesc, mihaela
+ am uitat, scuze	ioana barac grigore [11.Feb.06 00:54]
am uitat steaua. scuze mari.:)
=  Ce noapte!	Hanna Segal [11.Feb.06 01:04]
adevarul e ca mi-a placut, si nu doar din cauza flashurilor:)
=  Ioana, Hanna, domnule Peia,	mihaela visalon [11.Feb.06 01:21]
Va multumesc si pentru zambete si pentru lectia despre Huygens, Inelul lui Saturn, postmodernism, link (?) :) Ma simt bine cu voi la inmormantarea mea. Ma bucur ca, Ioana, in dulcele stil mioritic, mi-a cazut o stea. Cat despre Hamid, el nu era arab, era un hardist deghizat in softist. Pe numele lui de botez Gabriel.:)))
=  sa nu te inmormantezi te rog! :(	ioana barac grigore [11.Feb.06 01:28]
mihaela, ma intristeaza mereu cand aduci vorba de moarte. ce ai de tot amintesti de moarte? serios acum... :( "beduinul Humid" Gabriel pe numele lui de botez lucreaza cu tine? abia astept sa va cunosc :)
=  O cascada ce urca	Ghejan Andrei [11.Feb.06 01:45]
"A plastic face, on sattelite Tv, sais: life is filled with give and take, but he's takin', and you're givin' ...so we dance " { Earth, Wind & Fire }
=  Ioana,	mihaela visalon [11.Feb.06 01:45]
Nu vad de ce esti trista. Cum mi-as fi imaginat eu, acum ani si ani- textul este de pe vremea mea:)))- ca la inmormantarea-mi vor rasari "unde progre-sive". Postmodern sau post-mortem, acesta "poezie" din una mie una de nopti, nu este o plasmuire ci un duplex: Bucuresti-Hollywood. Si eu de abia astept sa te cunosc. Doar nu degeaba m-am intors la viata:)
=  Erata	Ghejan Andrei [11.Feb.06 01:51]
sayes
=  Andrei, so we dance:)	mihaela visalon [11.Feb.06 02:50]
=  excursioniștilor,	ioan peia [11.Feb.06 09:49]
poezia nu-i un geamantan trans/național pe care vă lipiți etichetele de la toate hotelurile în care ați locuit efemer. poezia este mult mai mult și cu mult mai profund...
=  La vama: Psychee cu etichete	mihaela visalon [11.Feb.06 11:04]
Daca nu ma insel, a existat un slagar celebru care suna cam asa: "Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare". Cam asta se intampla cu etichetele de pe valiza sufletului meu. In aventura de pe Carmen Discovery Channel, calatoresc in tot felul de spatii si dimensini permise sau interzise si fur etichete. Ca sa le trec peste granita, le dosesc in buzunarul de la piept. Dupa ce rod sau (se) sedimenteaza, se intampla o neintamplata. Ajung in fata unui prieten cu mai multe sau mai putine file, si fara sa-mi pese ca plagiez, putin sau un pic mai mult, iau cuvinte si le pun in varful unditei care elibereza. Ar fi multe de spus, dar nu cred ca va intereseaza amanunte despre nevoia mea de a ma impartasi din potirul cu vin si particele de Cuvant. Ca sa revin la textul acesta despre moartea cu 2 cap., s-ar putea sa aveti drepate. El trebuia inscris la personale sau monolog. Am citit pe un site: www.poezii.as.ro, una din miile de mii de definitii ale poeziei: "Stau pe crestetul albit al muntelui si ating cu mana albastrul infinit al cerului luminat de torta incadescenta a soarelui si ascult... fosnetul padurii, murmurul apelor, tanguirea indragostilor, ciripitul vesel al pasarelelor, ropotul copitelor de cai ce involbureaza vazduhul, eterna simfonie murmurata a vietii . Privesc, scrutand orizontul dincolo de limitele nevazute ale realului, acea nebunie de culori ce se revarsa peste noi din incomensurabilul univers daruindu-ne bucuria de a trai si simt in mine vapaia fericirii atingadu-mi delicat sufletul, ridicandu-ma spre zenit, redandu-mi libertatea spiritului, si-mi zic ca am gasit definitie pentru ceea ce inseamna POEZIE." Nu mi se potriveste pentru ca nu sunt atat de "contemplativa" dar si pentru ca imi este rau de inaltime. Eu nu ma urc pe crestet de munti. Stau la la marginea unei livezi in care pomii vietii si ai mortii fosnesc cuvinte. Cad ma ia valul, incep sa fac imposibilul posibi si sa chem la ordine tineretea, re- genezand. Stiti domnule Peia, eu cred ca Holderlin avea dreptate cand spunea ca : "Singur omul tinãr locuieste în chip poetic pãmîntul". Si nu degeaba adauga Noica: "Poezia omului matur este, cîteodatã, posibilã. Poezia omului tînãr este o permanentã." Sper ca nu aveti nimic impotriva ca dupa ce am murit imi cer dreptul la primavara mea. Un pic de iluzie de vesnicie roz-ciel. Daca nu mi se raspunde la petitie, inseamna ca Dumnezeu este supartat pe mine. Nu sunt suficient de supusa. Inchei lasandu-va o adresa de site: www.ssmu.mcgill.ca/romanian/Noica2.html - 21k, care ma va spala de pacatul ca v-am "raspun pe larg. Ca sa vedeti ca merita un popas, am extras un citatat: Asa e si poezia: un act de supunere. Esenta poeziei apare atunci în actul de-a asculta, de a primi un mesaj, de a te supune cuvîntului în asa fel încît sã nu-l mai rostesti: sã se rosteascã. Stã în esenta poeziei de-a face la limitã pe Dumnezeu sã vorbeascã limba neamului tãu. Pe Dumnezeu sau îngeri. Nu rezistã lui Dumnezeu – spunea Rilke – asa cum nu rezistã pãmîntul primãverii care vine. Nici nu stiu cum sa semnez: Carmen sau bacilul Koch?
=  carmen si ioan peia	ioana barac grigore [11.Feb.06 17:43]
carmen, nu-mi sugera ca te-ai intors la viata pentru mine, ca incep sa ma simt... speciala. la naiba... e destul de bine... ioan, eu stiu deja ce e poezia: poezia este vibratie. astept sa ma inveti cum sa o simt. daca functioneaza mai jos de encefal, renunt!
=  Ioana,	mihaela visalon [11.Feb.06 18:49]
Nu sugerez nimic, cam asta vrea sa spuna dl. Peia. Cat despre mine, astept sa vad ce se intampla. Cred ca nu mai este mult si trec cei 50 de ani, CIA va publica dosarele secrete ... si noi dupa ce am aflat "adevarul" vom trai fericiti pana la adanci batraneti.
=  .	ioana barac grigore [11.Feb.06 19:00]
nu exista adevar, carmen. sa nu fi aflat tu ceva asa simplu pana la varsta asta?? m-as mira. presimt ca vom sari pragul impreuna. e ok. dai inapoi, sau mi se pare mie...?!
=  Ioana, sunt un autor complet:)))	mihaela visalon [11.Feb.06 19:28]
Eu traiesc ca sa (Te/te) caut, nu ca sa (Te/te) aflu. Asta este si drama si comedia si tragedia si poezia vietii mele. Cat despre sarituri, specialitatea mea sunt caderile si frangerile de gat. De unde si obsesia asta a mortii si speranta ca in cer este loc si pentru mine, pe alta planeta decat Saturn. Ai vazut Solaris, in regia lui Tarkovski. Eu, desi nu-mi amintesc nimic nici din celebrul lung metraj, nici din carte, pentru ca am un enecefal defect, simt inca vibratia acelui film. Cum, unde, de ce? Daca tu spui sa jump, we'll jump. Saritura inapoi este saritura in suflet. Sufletul este iubire. Iubirea este mistica. Cred ca Tania are dreptate. Sub pietre se gasesc nestiute, nebanuite, nepasite carari. "Completitudinea" mea se refera la capacitatea de a fi si vie si moarta, si eu si tu, si imbracata si dezbracata, si un pic sarita de pe fix si abatuta de la norma, deci- lacrima, cu alte cuvinte un personaj extrem de neinteresant.
=  .	ioana barac grigore [11.Feb.06 19:41]
carmen, ai complicat :) asta este discutie de cel putin o bere. imi vei explica tu vreodata cum masori tu vibratia. fireste ca ma incanta ca o ai. sa existe cineva care nu o are? nu totul este o vibratie? nu este mereu prinsa la rever, e adevarat. ea exista si fara a fi rostita. imi pare mie sau te ridici catre piele? sau acolo ai fost mereu si eu am crezut ca esti mai in muschi?:)
=  wanna be loved by you...	Nicolle Pierre [11.Feb.06 19:52]
domnii preferă blondele, așa că este aceeași costumație pentru petrecere, iar ei blondei îi șade foarte bine în rochia roz cu mănuși lungi cît mai lungi pentru a ieși în evidență diamantele, chiar așa brățările ei de diamante... pe care pînă la sfîrșitul spectacolului le va arunca ... poate doar în apele mării de unde... mie îmi place să îmi aleg cele mai frumoase diamante... și încă ale sufletului... cu drag Pierre p.s. i wanna be loved you i wanna be loved by you you and nobody else...:) but you.
=  Ioana, Gabriela	mihaela visalon [11.Feb.06 20:08]
Recunosc, la capitolul muschi sunt deficitatra. Nu merg nici la sala si nici la sala de lectura. Nu-i de mirare ca habar n-a ce spune spune Heidegger despre poezie. Poate acesta este unul din motivele pentru care a trebuit sa mor. Cat, despre rochiile roz, bratarile aruncate in mare, am sa va spun intr-o buna zi, cum se lumineaza fatele diamantului, cand nici nu te astepti. Pana atunci, ma duc sa citesc STELARU. Se pare ca domnul Peia s-a tinut de cuvant si a respectat termenele de livrare.
=  Mihaela	Enache Ionut Laurentiu [11.Feb.06 21:41]
"Nu plangeți fetița nu a murit, ea doarme. " ... M-am pierdut in poezia ta, m-am regasit, am cautat sensurile si dupa ce am despicat intelesuri am gasit semnificantul jucand x si 0 cu semnificatia .. iar finalul este absolut superb .. iti daruiesc ca semn de apreciere aceasta pictura de Bernardo Strozzi:
=  Raspuns patetic	mihaela visalon [11.Feb.06 22:36]
Ionut, multumesc si pentru ca te-ai regasit in poezia mea, pentru apreciere si pentru imagine. Nu rezist sa nu-ti spun o intrebare: in care personaj te-ai gasit in M.M. sau in omul care aduce mortea? Sau poate te-ai regasit in big band? Stii, mi-ar fi placut sa-mi lasi o imagine cu un card de berze, care in loc sa gaseasca o strasina si sa-si faca un cuib, se scufunda in apa lacului si-n urma lor nu ramane decat o tristete concentrica. Tu esti prea tanar ca sa intelegei poveste berzei scufundate si poate ca este bine asa. Inca o data multumiri. Ce mult mi-ar placea, NORMA, sa fii cunoascut somnul linistit al fetitei.
=  Revin	Enache Ionut Laurentiu [12.Feb.06 06:01]
E posibil sa fi inteles textul diferit de perceptia ta initiata, si motivul comentariului meu sa nu fie in concordanta cu scopul poemului tau.. .... (Wanna be loved by you…………………) (Așezată comod în fotoliu Fața albă a lumii e podidită de lacrimi.) Berzele zboară în cercul lui Huygens. Flash, flash, flash: Nu plangeți fetița nu a murit, ea doarme. Evit un raspuns concret Mihaela, fiindca nu m-am regasit in nimeni, m-am regasit in starile de spirit, multe si diverse din acest poem, m-am pierdut in jocurile de cuvinte dar m-au trezit cuvintele beduinului Hamad: o sa revin cu drag, sa-ti daruiesc poza cu berzele acelea. numai bine,
=  Fire de poveste	Naan Lea [12.Feb.06 10:46]
Navigam prin apropiere cînd am detectat o puternică mișcare tectonică, să fi fost chiar fenomenul Huygens? Și mi-am adus aminte de o poveste cu un castel, de un clopoțel de argint... O poveste clădită din fire de nisip. Fire de stare, atît de iluzorii încît filtrate de valurile mării rămîi fără nimic. Ce legătură ar putea fi între fiecare fir de nisip și undele lui Huygens? Nici nu mi-am dorit și nici nu mi-am închipuit o astfel de interelaționare. Nici una dintre alternative nu are vreo legătură cu lumea reală. Curenți calzi și reci, efecte ale altor unde, înconjoară lumea purtînd din adîncuri bancuri de pești și de scoici cu burțile pline de perle și diamante. Marginea mării, ca un vas în care clocotește o cafea neagră cu aromele ei, odihnește obrazul lunii profetic. Și-atît! Mi- plăcut mult poezia ta Mihaela. Îmi pare nespus de rău că eu nu am nici știința nici putința de a face un comentariu la fel de profund ca al tău, te rog însă să primești atît cît pot eu dărui, cu toată dragostea mea.
=  Cutremur pe scara Visalon	mihaela visalon [12.Feb.06 12:11]
Ionut, Cred ca m-a apucat asa un dor de viata sanatoasa, cand ti-am zarit commul, incat mi-am permis sa ma cert cu tine ca nu-mi trimiti berze moarte. Sunt lucruri care s-au asezat atat de bine ca orice abatere de la paternul asumat poate sa produca un seism. Fetita aia nu a murit, un fel de somn de veci. Naan, Esti o comentatoare mult mai subtila si mai eficienta decat mine, a prins idea firului de nisip si a legaturilor Huygens-). Ai luminat peisajul mortuar cu clinchetul stralucitor al clopotelului de argint care, de cate ori suna, ies la iveala si perlele. Nu prea stiu ce sa raspund. Ma duc sub tocul usii, sa nu cada casa pe mine de emotie ca va gasesc aici.