| = ajunge un Cuvânt! | Alex Andrei Filip [09.Feb.06 11:01] |
| s-ar putea să te surprindă titlul acestui semn... mi-a fost inspirat de primul vers... și am dorit să-l păstrez. cheia poemului - poate greșesc - mi se par ultimele două versuri: "ființă după ființă ca într-o / întâmplare.." și aș sublinia "ca într-o"... felicitări! p.s. Cuvântul din titlul semnului este acel "Cuvânt care era la început"...; în El ceea ce pare "ca într-o / întâmălare" capătă sens. | |
| = "și încă mai suntem de venit" | Alina Livia Lazăr [09.Feb.06 09:41] |
| As renunta la primul vers. Asta pentru ca UNII ar spune ca e "desuet" (sechele personale). Erezia mi se pare insa ca este deloc intamplare. Si, in mintea mea, are ecoul unei scrieri care se sustine. Ideatic si imagistic. Este un poem curat, Andrei, in care remarc lipsa sfortarilor lingvistice si un anumit soi de constiinta a ... trecerii (oare?!). Te tot citesc. li | |
| = "ființă după ființă ca într-o întâmplare.." | Toader Dorina [09.Feb.06 11:27] |
| Cade obicei prospetimea pe care o degaja versurile tale ma lasa fara cuvinte.A pune in legatura cuvintele si cu flori dar si cu pietre mi se pare o imagine pe care si eu personal o resimt iar gradina "plina de noi" este poate locul cel mai frumos din cate am intalnit vreodata. | |
| = Gradina genezei plina de noi! | constantinescu constantin [10.Feb.06 00:33] |
| Ce trista autorevelatie a limitei si caderii in gradina genetica, unde suferim de ceea ce inca nu putem fi, de ceea ce suntem si nu ne putem autodepasi in inexorabilul drum spre intraductibila moarte, fie si "ca-ntr-o intamplare", aspect semnificativ,cred, si fericit surprin prin cuvinte. Felicitari! Raul | |
| = Se în-tâmplă un gând | Andrei Dobrowensky [10.Feb.06 02:16] |
| De cele mai multe ori ajunge și un cuvânt, se întâmplă să te cuprindă o foame necunoscută și atunci muști disperat din cuvinte...nu-i așa Alex? Știi tu mai bine decât alții că se poate trâi și din fiece cuvânt rostit de El... Nu am să renunț la versul prim așa dintr-o înverșunare, vreau să văd cât de vechi poate să se învechească.Da, Li, erezia nu e deloc o întâmplare, chiar dacă pentru unii se întâmplă să le fie a erezie...sunt la pândă... să știi Grădina aceasta plină de noi ar fi frumoasă, dragă Dorina, dacă și noi am fi frumoși la suflet...piatra este frumoasă dacă nu ucide, floarea este frumoasă oricât de piatră ar încerca să fie...să avem grijă de grădina aceasta până nu se va deșertifica de la seceta urilor noastre... Mă hrănesc din cuvintele tale ,Raul, și spun că mai avem timp să ne smulgem din neputințele ființei, că după atâte veniri de noi înșine înspre noi ne vom înălța deasupra a ceea ce nu putem fi... Mulțumesc tuturor pentru că v-ați adumbrit privirea prin mine Andrei La primul vers n-am să renunț | |