| = nobody's listening nobody's answering | Raul Huluban [09.Feb.06 09:31] |
| paradoxal (poate), prezentul ajunge sa nu mai aibă importanță și rămîne doar o "elegantă pagină fără autor" atunci cînd notele unui abecedar al spiritului nu se mai întocmesc și propunerea de a-l (și a se!) păstra ca la început se diluează iar o dată cu încețoșarea prezentului, lucrurile trecute nici că pot fi altfel decît într-un continuu prezent încețoșat. totuși o lumînare este de nestins, ea va continua să ardă dincolo de toate pînzele și negurile, însă arderea este una aflată într-o continuă așteptare și poate că (deși prea dureros) nici nu va veni vreodată (iar în cel mai bun caz) se află mărturisite cu înverșunare tocmai în această "elegantă pagină fără autor". pe lîngă întrebarea poemului (dureroasă de altfel), o explicație ulterioară dacă ar interveni ar produce ridicolul (ca în rîndurile de mai sus -poate- et maintenant... a nous deux!). cu toate cele, întrebarea poemului seamănă cu vocea dublă a lui Gide (André), ezitantul glas al dualității (acei ei doi, Rastignac-ul foii albe și ambițiosul Gide, un fel de "acum, după ce ai învățat să trăiești scriind, acum învață să taci și să asculți), dar n-ar fi rău ca privirea-i s-o transforme într-una mai mobilă iar trăsăturile feței să fie mai țepene - o mască vorbind cu ochii, în această tinerețe, în acest prezent continuu în care numele așteaptă a fi trecut pe foaie. (mă iartă, am scris grăbit, dintr-un gînd vechi). | |
| = da | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 09:46] |
| Raul, stii ce reverenta fac in final caii dupa un spectacol de echitatie. Primeste-o, calul meu negru ti-o ofera, fiindca - departe de a vorbi despre sah - aici ai facut mat orice alta interpretare. Ai gindit cu gindul meu - vechi al tau, vechi al meu, aceasta a-temporalitate a spiritului, intr-un continuum de a fi (prezent, viitor, trecut, orice nume ar purta), orice "nenumit', fiindc[ multe ramin a fi inca numite, chiar daca noi ne lasam in Iluzia atotcunoasterii. Cred ca si dumnezeu are pagina sa eleganta. Altfel nu s-ar mai fi povestiti acest "fel de a fi scriere", scrierea a sortii, a lumii, a... Alfabetului spiritului. Noica: "Cele 27 de trepte ale spiritului", cumva, mi-ai amintit de asta. Desi scriai de Gide. :) Ma opresc fiindca vad cum alunec intr-un dialog cu tine, in zona epistolara deja. :) M u l t u m e s c. Ela | |
| = Semn | mihaela visalon [09.Feb.06 11:23] |
| Vad un manej. In sensul acelor de cesornic, purtand bogat harnasament, caii. In sensul invers acelor de ceasornic, cu crocodilul agatat de pulpa-POETUL-POETI, purtand in spate Calul-Caii. Undeva in centru cupolei: ochiul Elei. | |
| = Iiiii-haaaaa | George Faptura [09.Feb.06 12:06] |
| Metamorfozele cai-poeti nu sint reciproce ca reusita. De obicei, poetii nu depasesc stadiul de gloabe famelice, dar tocmai asta e farmecul lor. Poetul e o Rosinanta egolatra. Si e foarte bine ca e asa. | |
| = raspunsuri la galop | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 13:34] |
| MiCa, ce imagini trec prin irisii taiii. Crocodilul? Aaa, lacrimile de. Am inteles, asa e in fata unui frumos, elegant si liber spirit. George, ooo, dar si caii si poetii au - sper eu - libertatea spiritului. In limita omeneasca si cabalina a cuvintului libertate. :) Multam voua de privire, azi, intr-o pagina de Ela | |
| = pi mini m-ai omorataa, da' cu calu' ce-ai avutaa?! | George Faptura [09.Feb.06 17:30] |
| numai ca omul era de lemn. deci, nu vorbea. | |
| = ... dresoare cumva?:) | paul blaj [09.Feb.06 17:42] |
| ... "trec uneori printre cai și poeți", io mi-s doar curios dragă ela, în ce calitate treci matale printre ei?:)mi place chestia cu eleganța unei pagini fără autor, aceasta fiind prezentul... înseamnă că moartea este un autor fără pagini..., cu plecăciuni:) sub influența aceluiași jazz, yester | |
| = George, Paul | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 18:41] |
| George, de era de lemn, apoi o fi fost copac. Copacel, Georgel. Paul, interesant autor moartea aia. Si eu dresoare, nuuu. Doar trecatoare, uneori admiratoare, alteori doar. Multam. :) Ela | |
| = :) | Manaila Diana [09.Feb.06 20:58] |
| Raul (Huluban - a nu intelege gresit, caci nu folosesc diacritice) a epuizat orice gest minimal exegetic... ce pot spune, Ela? intodeauna am iubit caii...si oamenii... in fond, ne rotim impreuna''într-un manej/fără întoarcere''... | |
| = Diana | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 23:22] |
| Multumesc, putini sunt cei care dupa ce se duc se pot re-intoarce. Indiferent de loc, de timp. Si caii spiritului ramin vii, oriunde. Multam. Promit sa revin. :) Ela | |