| = frumoasa sculptura! | Manaila Diana [05.Feb.06 00:00] |
| o ilustrare minunata, prinsa in jocuri elegante de curbe, in onixuri rare, un loc in care ''fiecare lacrimă sapă în carne vie/câte-o fântână de sare''...un fluid in care danaidele dantuiesc incinse in smoala...si totul intr-un gest de iubire tradata... Camille sau Rose Beuret? | |
| = Camille's flowing Waltz | Tania Cozianu [05.Feb.06 00:35] |
| Mulțumesc, Diana pentru văzul acesta al tău.. voiam așa, să spun cuiva despre cum îți poți rupe din trup bucăți de marmură vie despre cum poți să-ți prefaci dragostea în propria-ți temniță.. iar între iubire, artă și nebunie, de la celebritate la boală, mizerie, singurătate și disperare nu mai e decât o simbolică chestiune de timp.. sau de destin.. între Camille, Rodin și Rose e dansul cu picioarele sculptate în piatră al vieții și iubirii Mi-a fost bine să te știu aici. | |
| = Tania, | Manaila Diana [05.Feb.06 00:52] |
| chiar sunt aici. | |
| = Cu ce am ramas | Tite Florin [05.Feb.06 07:52] |
| O sculptura, poate fi absolut perfecta doar daca sculptorul este sculptura, simtindu-si prelucarea. | |
| = Ninge, Tania, cu soare acum la Brasov, vezi? | ramona iancu [05.Feb.06 10:53] |
| Era necesara revenirea ta aici. Lipita rece de temnita de marmura, gonita din dans cu sufletul strans ghem. Dar, "de undeva el cântăretul la flaut are să vină". | |
| + Je réclame la liberté a grand cri | mihaela visalon [05.Feb.06 12:29] |
| simți? -da! din vârful degetelor tale din unghiile toate cresc ramuri din ce în ce mai departe și tot mai înalt fiecare lacrimă sapă în carnea ta vie câte-o fântână de sare câte-un copac și-o genune fără scăpare Tania, Sculpturile tale poarta "chipul" meu. Este si bine, este si rau. Poate ar fi trebuit sa-mi pastrez urletul pentru mine. Poate ar fi trebuit sa inchid mai adanc temnita in temnita si sa angajez mai multi cerberi. Poate ar trebui sa vin si sa te rog asa precum Camille: "da-mi si mie o samanta", o dalta..." Daca pana acum te admiram si te iubeam, te rog sa citesti cu litere mari, pentru scenariu, scenografie si punerea in scena, pentru arta de a alege actorii si intelepciunea de a-i trimite la "specializare in castele medievale", acum sentimentul este mult mai profund. Nu vad nimic, nu aud nimic, nu deslusesc nici o umbra pe ecran, SIMT-pocnetul semintei si tacerea neclintita a copacului, ca zambetul unui sfant, care, dupa ce te priveste spune in gand o rugaciune si lupii albesc, se aseaza in genunchi, literele incep sa se ordoneze in directia cercului, si incepe CEVA. Ce? Altceva. Sa ai tu atestat de calauza? Sa fie pagina ta zona? Spune drept ai facut cursuri de magie sau esti din neam de zane? | |
| = Ramona, Florin | Tania Cozianu [05.Feb.06 12:46] |
| Vine o vreme când, în orice femeie, se zbate o Camille care își cioplește dinspre dinăuntru spre-afară trupul și mintea spre slobozirea sufletului. O singură orbire, o clipă de sinapsă, de rătăsire și de absență a firii, destul cât să înțelegi ce punte fragilă stă sprijinind cu palmele malurile ce despart libertatea de întemnițarea-de-sine. și-aceasta, presupun că e singura cale, Florin, să obții izbăvirea prin artă: fiind propria-ți creație, desavârșindu-te și redându-te te tine, ție era frumos la noi, da, Ramona, ningea copilărește cu soare cu tot.. mă gândeam că ești aproape și simți și vezi.. mă bucur că ai revenit pe la mine | |
| = emotie | silvia caloianu [05.Feb.06 12:58] |
| nu, nu pentru ca e o "sirena" aici. ma simt in poezia aceasta. pur si simplu. in tehnici, simboluri, imagini ... poate ca nici nu ma citesti!, nu, nu insinuez nimic: sunt doar emotionata. si cumva...placut surprinsa. de parca mi-as intrezari umbra intr-un film despre altcineva. Poate din cauza "Brasovului", am resimtit aici si fascinanta fantoma a lui Michel Martin - fiinta care, cred, mi-a simtit poezia cumva...deosebit. | |
| = K_mille | Tania Cozianu [05.Feb.06 14:39] |
| Carmen, o iubesc mult pe Camille.. nu pot pricepe când a început aceasta.. m-am gândit un timp că nu e cu putință, că mi se pare, că perechea aceea de ochi când albaștri când verzi nu i-am văzut, nu i-am știut niciodată, că îmi sunt străine măinile acelea care desprind trupuri nude și atât de nefiresc-umane din pântec de marmură.. apoi, pe măsura ce priveam mai atent dansul, ne-vorbele, jocul, cu atât sfâșierea era și mai mare, ca și cum dalta săpa în mine.. până când am înțeles că, în fapt, nu despre Camille izbuteam a scrie, ci despre mine.. hm.. și foarte off-topique, mai e nevoie să-ți spun cât aș fi vrut să vezi și tu cu mine somnul din marmură al Danaidei? ..și, cumva ai să știi că textul acesta are o anume dedicație, nu-i așa? Silvia, cred că am o oarecare inabilitate în separarea emoțiilor artistice de cele personale sau foarte-personale.. e lucrul pe care l-ai consemnat și tu citind cele de mai sus.. desigur că înțelegi acum, de ce nu pot răspunde decât mulțumindu-ți naiv, sincer și stângaci pentru văz, pentru emoția și simțirea aceasta a ta, pentru semn si semnele toate, cele de dincoace și de dincolo de cuvintele care se pot sau nu se pot ori nu se știu scrie.. D-le Rameau, mulțumesc pentru vizită. Dumneata preferi Brâncuși, eu prefer să ating marmura cu fruntea și uneori cu degetele toate.. și da, precum spuneai... restul e discutabil.. dar aceasta se știe, deja. | |
| = dossier Camille | Tania Cozianu [05.Feb.06 18:51] |
| Camille Claudel, 16 Mai 1888, fragmente din «An Album Confessions to Record Thoughts Feelings & c.». pentru Carmen: Your favourite colour and flower. - La couleur qui change le plus et la fleur qui ne change pas (si inca: http://www.camilleclaudel.asso.fr/) d-lui Peia: Your favourite poets. - Celui qui ne fait pas de vers (pentru mine: Your favourite painters and composers. - Moi-Même) Recevez mes sincères amitiés, | |