| = ar fi Timpul | Ela Victoria Luca [04.Feb.06 01:30] |
| "Știu că într-o zi voi uita și-mi voi da drumul în prăpastia aceea fără Dumnezeu. Acolo nu plânge nimeni. Acolo ne cresc pietrele pe dinăuntru. Tu mi-ai spus că nu știi unde e. Înlăuntrul nostru e în Dumnezeu. Ar fi timpul să ne iubim fără să ne mai smulgem din tulpinile pe care ni le-a dat." Fiindcă, știi, Ioana, că eu ascult cumva cuvintele și fiindcă în suspendarea asta deasupra abisului există - privește - un fir transparent, abia vizibil, pe care dacă știi cum să îl lași să te atingă, măcar prin alte cuvinte, vei ajunge a fi o apă anume, iar trecerea nu va mai fi oarecare, fiindcă vei fi în căușul palmelor Domnului. Așacum de fapt, cumva, tu ai scris aici, cu sau fără a-ți da seama. Ela | |
| = apa trece... | ioana cheregi crișan [04.Feb.06 11:53] |
| Ela, știu și mă bazez pe faptul că tu asculți într-un anumit fel cuvintele...pentru mine ele sunt într-adevăr gheare prin care mă agăț de mine, cea adevărată. dar asta știai. cred că important nu este să fiu o apă anume, cum ai spus, ci mult mai important e să învăț să trec. te mai aștept cu drag, ioana. | |