| = cineva mă tăgăduise (!!!) | Alina Livia Lazăr [01.Feb.06 13:01] |
| O să trec peste încăpățînarea ta (poetică, evident) de a nu da un titlu acestui ciclu al tău, Sfârșitul deschis , adică, stai, chiar așa, de ce așezi punctele alea acolo, când ai putea scrie simplu chiar Sfârșitul deschis , partea I, II, mă rog… chestiuni organizatorice. Nu de alta, dar – pentru mecanica imaginii - J mult mai atractiv e un titlu cu vorbe, decât unul cu puncte. Zău așa. 31. și-a uitat de inimă și a învățat să fie el însuși plecare și acest nu-și uitase acasa , cu A, deci, sunt versurile pe care le remarc în acest fragment. Aproape autobiografic. Ce nu îmi surâde este un soi de dezechilibru la nivelul acordului de persoană: în 31, spui de ei, fiul și fiicele, iar spre final, schimbi persoana, spui „noi” ceea ce, oarecum, confuzează și deteriorează din credibilitatea mesajului. 32. sâmburii adormirii și pământul tăvălindu-se în el însuși, râzând de jocul nostru de-a supraviețuirea Remarc versurile acestea, pentru puterea germinării cuvântului.J Le consider pe ele însele, fără alte adăugiri, un mic poem. 33 îmi pare coerent, dar fără o idee puternică sau, cel puțin, fără una vizibilă. Și crede-mă că am căutat-o. Este posibil să fie, așadar, doar un liant cu celelalte. 34. nu ne urmărește nici o înțelepciune nici măcar acea presimțire a durerii 34 mi se pare un fragment dedicat Grabei. J Sau limitelor. Și cuvântului ca elastic între cele două, elastic pe care țopăie, iată, poetul. J Exagerez și zic aiureli, dar tot cred că aici ai fost scârbit de limite, de reguli, de ne-fire. Zi că nu. J Iată: un cuvânt se aprinde așa cum se-aprind stelele căzând din teamă, din uimire, din strigătul unei păsări. Un pic stănescian sau doar mi se pare?! 35. fumăm câte o țigară în recreația dintre milenii și avem ora sfârșitului. Puternic. O poziție contemplativ-superioară la final. Rebelă, în cele din urmă. Cu toate acestea, cu tot ce am scris, nu îmi iese din minte, din toată această scriere, versul simplu care m-a uimit plăcut: cineva mă tăgăduise Cred că este aproape o marcă poetică. Pentru care te bucuros invidiez. :) Știi bine că te citesc. li | |
| = legendă (J= :) ) | Alina Livia Lazăr [01.Feb.06 13:04] |
| legendă: fiecare J din comentariul de mai sus corespunde unui :) (zâmbet) în Word (unde am scris comentariul) :) Să nu se înțeleagă că aș fi jâjâită! :) | |