| = Fanta_zi_ia | ramona iancu [30.Jan.06 16:08] |
| Stii, sucul de soc pastrat in sticle inchise ermetic cu DOP, devine in timp, sampanie. Deci, daca nu faci copii, colectioneaza si altceva, sa nu te ameteasca boarea ei cand iese. De exemplu, site. De tot felul, atunci mai razbate ceva din tine, chiar prelingandu-se usor. Sifoane, aceeasi curgere, cu avantajul ca iti poti arunca acolo toate alaea care ti se par urate. * cat priveste grefa de parinte, e mai importanta decat cordonul ombilical,ca se taie la nastere, pe cand regasirea in propiul copil a obrajilor imbujorati ai iernilor de alta data... * ma opresc, nu vreau sa parchez pe locul tau si nici sa tin ocupat faxul. | |
| = erata | ramona iancu [30.Jan.06 16:09] |
| "propriul" | |
| = poetica tridimensionala | Petre Calin [22.May.06 12:54] |
| Primul fragment vad ca este o metafora extinsa ori a vreunei neimpliniri, ori a vreunei retineri. "Cred că fiecare ar trebui să poarte cu sine un capac." Structural, intregul fragment este o ilustrare a aceluiasi autobiografic estetic si fantastic de care am vorbit si in celalalt text. De fapt, textele tale sint strabatute ca de-un fir rosu de doua elemente care le unifica in ceea ce pare (sau este deja) inceputul unei opere poetice. Primul element unificator este predilectia pentru metafora obsedanta (critica tematica, psihocritca, din acest punct de vedere, ar fi cele mai potrivite discursuri critice pentru descifrarea poeziei tale), iar al doilea este insertia de autobiografic estetic si fabulos. Iar acest lucru este extrem de interesant, pentru ca imbina doua registre literare destul de diferite: pe de o parte, prin metaforele obsedante, produci o scriere psihologizanta, in care incerci sa analizezi simbolic anumite lucruri (nu faci astfel decit sa criptezi a doua oara ceva dinainte criptat: simbolul - lucrul deja criptat - il mai criptezi o data in momentul in care il metaforizezi); pentru orice discurs critic, decriptor in esenta, operatia de demetaforizare si desimbolizare pe care o presupune textul tau poetic este extrem de dificila, iar acest lucru nu se poate face dintr-o data, superficial sau fara o cercetare profunda; pe de alta parte, prin autobiograficul estetic si fantastic, cuprinzi alte doua "paliere" ale literarului: fantasticul si postmodernismul, aflate, aparent, la opusul unei scrieri psihologizante. Rezultatul este extrem de interesant atit pentru viitoarele tale explorari adinci, cit si ale oricarui critic care ar analiza cu instrumentele profesionistului aceste texte. Primul fragment al acestui text poate fi considerat si o ars poetica (in sensul general al cuvintului), a carei idee fundamentala este (desi neexprimata si izolata): poezia se face chiar si in ziua de astazi in sistem, cu sistem; poezia trebuie sa apartina unui sistem poetic pentru a se impune si, mai ales, pentru a impune un nume si un stil. Iar tu lucrezi foarte mult la ideea asta, chiar daca, niciodata, cred, nu ai exprimat-o, nu ai facut-o vizibila in vreun text al tau. Ultimele doua fragmente ale acestui text sint, probabil, retorizate in exces. Prea multe figuri de stil. O analiza atenta si amanuntita cred ca ar putea scoate la iveala un adevarat compendiu de tropi. Iata numai citeva exemple: "dinspre ceasuri se scurgeau niște centimetri lenoși de secunde"; "mă ascund românește în țambal și gâdil de acolo subsuorile cuvântului"; "n călugăr e ochiul tău stâng o curvă deplină e pleoapa ta dreaptă" Bineinteles, acest lucru arata imaginatia ta extrem de bogata (aspectul poziviv), dar si relativa ta departare (sau impartiala ta maturizare artistica) de modelele poetice "pure" (aspectul negativ), pe care istoria literara ni le pune la dispozitie. (Pentru literatura romana, modelul paradigmatic de de-retorizare a poeticului este "Oda..." eminesciana si, in general, toate poeziile sale de maturitate). Aspectul negativ, pe care trebuie sa mai insist aceasta ultima fraza, adica aceasta departare de un ideal poetic (intr-adevar, rar atins) nu este decit o forma de barochism estetic (atentie, toate aceste etichete trebuie intelese in cel mai relativ si provizoriu sens al lor) care, prin constientizarea prezentei sale, poate fi redus foarte mult si, in ultima instanta, eliminat. | |
| = iubita e surda? | adrian grauenfels [30.Jan.06 17:06] |
| adrian , adrian.. si mie imi place Santana. L-am si prins o data , de mult la Las Vegas, cinta intr-o sala plina ochi cu 5000 de infocati avizi de muzica. Ce spectacol ..Daca ai chef de mister pune doua oglinzi in paralel si intra intre ele, habar nu ai ce se poate descoperi. Pacat ca iubita e surda dar are norocul ca sa nu auda elucubratile pretioase ale lui mr. P Calinescu . In rest be happy .. adrian adrian .. | |
| = Parere u-mila | Andu Moldovean [30.Jan.06 17:41] |
| Nu cred ca Patrick ofera "elucubratii pretioase" adrian, din contra, eu vad comentariile lui ca fiind dintre putinele care se ridica la nivelul cerut de o asemenea incercare, privita profesional, prin ochiul criticii. Putem nega critica, ok, dar daca o acceptam, asa arata ea... parerea mea. Despre text: fiind deja hai sa spun "familiarizat" si usor satul de fanteziile Li ale Alinei pot spune ca valoarea acestora este intr-o continua scadere datorata probabil lipsei de inspiratie de care suferim toti la un moment dat, totul e sa nu insistam tocmai atunci. Cred ca Alina ar trebui sa citeasca asa, cu atentie si fara prejudecati comentariul lui Patrick. Iar mie sa-mi explice cum vine treaba cu "capacele butoaielor" - e metafora sau ce? Bobadil. | |
| = frumos | Radu MArin Corneliu [30.Jan.06 19:02] |
| da... interesant... si eu colectionez varfuri de sfere si prajituri muscat , cat despre suc , de care preferi? | |
| = memorie cu santana, capace de bere, parter si duracell | Florina Daniela Bordieanu [30.Jan.06 19:06] |
| de la copilul asta al tau mi-am amintit un joc al copilariei mele, e drept ca era unul baietesc, da' tot m-am bagat, acela cu niste capace bine bine aplatizate de la sticlele de bere mi-amintesc ce rar era unul cu tuborg pe el, numai daca aveai acces la vreun shop sau vreo ruda "in afara" puteai si ce valoros era pana la urma stupid aruncam cu ele pe jos trebuia sa "chitim" ceva, nu mai tin minte acum detaliile, decat praful de pe degete mi-l amintesc si palma mamei ca murdarisem iarasi rochita acum nu mai joc nimic dar pe santana tot il dansez de una singura prin casa mai ales acum vreo trei patru ani pe "smooth" era ceva de groaza cand inchideam ochii, dreptu-i ca nu purtam tricoul lalau doar un plover vechi cu modele geometrice si trening insa asta doar cand deschideam ochii daca nu eram toata pe dinauntru doar brate leganate doar unduire you're so smooooth trupul iesea din mine inafara si uita sa se intoarca numai cand ma trezeam eram inapoi in sufrageria mea si combina philips facea poc usurel schimba discul despre clone si duracell nimic de zis odata puneam la aparatul foto numai duracell pana mi-am cumparat incarcator pentru ca iepurasii dispareau intr-un joben cand mi-era duracellu' mai drag si nimic nu mai ramanea in memorie desi producatorul garantase cardul ca avand 512 Mo sau ce-or fi fost asa ca duracell nema stau la parter mi-a fost intotdeauna frica de cutremure si probabil de aceea prima locuinta din copilarie a fost tot la parter ca si ultima de acum adult fiind insa cea mai faina fraza a ta e cea cu faxurile asa sa stii parca aud refrenul cantecului acela al lui adrian numa' ca voce n-am avut niciodata insa pot sa-l ingan incetisor ca pe-un descantec de nu-ma-uita s-apoi iau textul tau de la capat sa vad ce-mi mai aminteste | |