| = cu parere de rau | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| In primul rand Paul, ai doua repetari nepotrivite, rotunde, rotinjite, apoi mă scarpin în creștetul capului și nu prea înțeleg cum lasă șoldurile amprente rotunde și ce vor hieroglifele acelea rotunjite sa semnifice, nu-mi pare clară imaginea. A doua repetiție nepotrivită, femeia, fiecare dintre femei . Poziționarea călător, tu, femeie , carte este un pic cam amețită, nu știi exact care ce și unde. Ai pătruns de fapt într-un gen de poezie logică, oarecum cifrată, care nu se mai ridică la nivelul celebrei tale femei de lut de altadată. Aici amesteci semnele cu umbre, suflete și curburi, trup, carte, solduri, amprente, imaginea este cam incalcita. Te rog frumos sa ma ierti daca am interpretat gresit ceea ce simti tu, eu asta am vazut in textul tau ca cititor si crede-ma, as dori din tot sufletul ca imaginile tale sa fie mai clare si mai sufestive | |
| + O bucatica de pergament | Andu Moldovean [23.Jan.06 15:52] |
| Am citit aici un poem. Marturisesc ca, din motive ce tin mai mult de o ciudata "etica" a dialogului pe care nu stiu cum dar am dezvoltat-o in ultima vreme, am pierdut contactul (sper totusi ca doar temporar) cu scrierea lui Paul Bogdan si m-am afundat in dialoguri cu (hai sa-i numesc asa) ceilalti :-) Am citit aici un poem al contemplarii simturilor care, pe de o parte, ne inseala, pe de alta, de arata fata lumii. Imi amintesc Plesu spunea "prestigiul vazului e starvechi" si da, am putut citi aici cateva atribute esentiale ale "calitatii de observator". O paralela fascinanta intre citire (de fapt observare, simbolistica hieroglifelor ma trimite imediat cu gandul la Champollion si la observatiile sale) si simtire, ceea ce ne face sa tresarim, dar trebuie sa ne atinga pentru asta. Bobadil. | |
| = erata | Andu Moldovean [23.Jan.06 15:53] |
| STRAVECHI, scuze. | |
| = Cald | Chereches Maria [23.Jan.06 16:38] |
| Inspira caldura, liniste, intelegere pentru omenescul iubesc pe cineva care iubeste pe cineva care iubeste pe altcineva. Maria | |
| = "ca dintr-o carte [...] / ca intr-o carte" | silvia caloianu [23.Jan.06 23:00] |
| prind o idee circulara: femeia-carte, cartea-femeie. "fiecare cu timpul ei, fiecare cu trupul ei", "fiecare [...] scrisă după numele ei"; "în ale căror suflete se găsește cineva, / mereu altcineva". am putea divaga. | |
| = părere | Dinis Adrian [24.Jan.06 13:40] |
| Poezia aceasta îmi amintește ca tehnică de final de Străin tot a lui Paul Bogdan. Cu toate că acolo efectul era mult mai mare, probabil și datorită faptului că era un motiv mai aproape de noi și concentrarea era pregătită cu un vers mai mult eu văd asta ca pe un lucru bun deoarece aș fi putut să recunosc cui aparține poezia fără s-o știu sau măcar să-i însușesc tehnica. ,, străinul ce se întoarce pe cealaltă parte, mereu pe cealaltă parte, visând." ,,umbre, în ale căror suflete se găsește cineva, mereu altcineva. " Dacă acolo e sugerată încăpătânarea de a nu se schimba, aici mai degrabă văd schimbarea. | |
| = hm | serban georgescu [25.Jan.06 13:07] |
| dupa parerea mea ideea centrala se lasa vazuta in versul "...până acolo unde ar trebui să fie mereu cineva, altcineva..." ideea este ca, intr-adevar, "acolo" ar trebui să fie mereu cineva, altcineva ... asa este natural al Naturii adica si atunci, Paul, te intreb, de ce il inlocuim noi mereu pe "ar trebui" cu "trebuie"? de ce inlocuim mereu legile Naturii, ale lui Dumnezeu adica, cu legile omenesti, ale conventiei sociale adica? (ca nu-mi vine sa-i zic "umana" ci numai sociala) stim noi mai bine decat El ce "trebuie"? mie unul imi vine sa rad numai cand ma gandesc ce ne asteapta... | |