| = mi-am mutat lumea în brațele tale | Maria Prochipiuc [27.Jan.06 09:29] |
Poemul acesta pus aici drept comentariu la un alt poem, e semnul înțelegerii și simțirii dintre cuvinte, e semnul că undeva cineva știe să pătrundă dincolo de suflet, caută să descifreze orice sens dat cuvintelor. Consider acest poem de sine stătător, așa că, voi încerca să spun câte ceva despre ce am găsit aici, tot altfel… ziua își primește tumultul de multe ori eu mai puțin tu ne înfășurăm uimiți sub pasul uriaș al trecătorilor de cele mai multe ori tu eu doar în brațele tale clipa o lăsăm mereu departe și-ți sărută chipul de multe ori eu tu oglindă adunată din cioburi te asemăn iubirii puse în brațele mele de cele mai multe ori cuvânt niciodată sărut | |
| = raspuns | Marinescu Victor [27.Jan.06 10:43] |
| Maria, ma bucur ca te+ai oprit aici. este o completare la testament, este o parte din cioburile pe care le culegem dintr+o oglinda sparta. este raspunsul la intrebarea, de ce oglinda sparta aduce ghinion? fiindca ne adunam de fiecare data mai goi pentru a intregi nimicul ce va ramane mostenire pentru cei ce vor ramane. lumea se sterge, Maria | |