| = Eminescu,dar nu in ClubA | Dan Simion [16.Jan.06 12:01] |
| Eh,Sorine.......stau in faya tastaturii cu lacrimi in coltul ochilor si nu prea stiu cum sa incep....Ba stiu...iti multumesc pentru randurile tale,iti multumesc in numele tuturor celor care au fost pe scena si in culise,si mai ales iti multumesc pentru sprijinul acordat.Fara tine si Camelia nu am fi avut "mutrele"asa pictate. Da Sorine am luptat cu frigul din sala de repetitii cu anumiti"potrivnici"pentru 8 becuri dar satisfactia este mare.Dar sa nu uitam ca,asa vitrege cum sunt conditiile de repetitii totusi Universitatea Politehnica din Bucuresti ne este "mama"si inca suntem trupa lor. Altfel,satisfactia esta si mai mare pentru ca avem in jurul nostru o mana de oameni care ne ajuta total neconditionat si cu tot sufletul.Esta un lucru extarordinar si in realizarile noastre se oglndeste acest lucru. Sper ca pe 21 la cenaclul Europeea,unde vor fi prezenti cei care pot inteleg cu mintea si cu sufletul ce avem noi de spus despre Eminescu,sa ne iasa spectacolul mul mai bine,chiar daca nu vom avea conditiile tehnice da la sala MInisterului de Interne(lumini si sonorizare)Si cred ca va iesi mai bine,pentru ca vom fi foarte aproape de public.... Inca o data multumim pentru gadurile bune. Cu drag DAN. | |
| = mulțumiri | Claudiu Petria [16.Jan.06 12:01] |
| Din inima îți mulțumim pentru că ai fost cu noi, lângă noi la fiecare repetiție și la spectacol. Știu că luam pauza de o țigară iar în sală ne așteptai cu un zâmbet larg pe buze : "a fost bine!" - de fiecare dată mă întorceam pe scena și puneam mai mult, eram mai atent la indicațiile lui Bogdan și ale lui Dan. Înca odată, mulțumiri ... multe. Cu bine, | |
| = bravos | Felicia Flor Baltag [16.Jan.06 12:03] |
| Sincer mie tare mult mi-ar fi placut sa urmaresc programul trupei de teatru Toma Caragiu indiferent daca asta ar fi insemnat ca timp de jumatate de ora sa stau in frig (nu ar fi fost prima oara). Intotdeauna am apreciat pe cei care au incercat sa aduca ceva nou in tot ceea ce inseamna arta si prin intermediul acest mesaj doresc sa felicit atat pe cei care au recitat cat si pe cei care au facut posibila punearea in scena a acestui program. Sache, bine ai mai scris de fapt ai spus un mare adevar. Nu promit nimic, dar poate voi avea ocazia sa va vad jucand the next time. | |
| = Pentru copii și poezie | Ela Victoria Luca [16.Jan.06 19:01] |
| Sorin, e prima oară când citesc un text al tău și mă trec fiori reci, fiindcă mi-ai transmis fiecare stare care te-a cuprins în acele 23 de minute, dar și înaintea lor, și îndeosebi după ce a căzut cortina. Fiindcă ai transmis și efortul acestor copii, și firul de revoltă care ne face să cutremurăm orice zid. Îți mulțumesc pentru cum îi sprijini și te rog să spui atunci când este nevoie de mai mult. Orice mic lucru, orice om contează în astfel de eforturi. "Au cautat sa invete recitarea fara patos si sa impreuneze cuvintele cu miscarea unduitoare a dansului, a bratelor si fiecare gest insemna ceva. Dumnezeu mi-e martor ca am auzit glasuri tremurand de frig la cea de-a treia repetitie consecutiva." Sunt copii cum rar întâlnești... Ela | |
| = fiind baiet paduri cutreieram | Bogdan Gagu [16.Jan.06 19:24] |
| seara s-a asternut peste mine, si peste gandurile mele... si acu aceleasi lacrimi in ochi am mai citit o data aceste randuri... m-am gandit ca poaate de dimineata cand am citit am fost prea somnoros si poate nu am citit bine... dar am acum am realizat ce s-a intamplat si ce e aici descris si ce a fost pe scena si ce s-a intamplat de 2 saptamni la fiecare repetitie... intr-adevar... vocile tremurau pe scena de frig cand faceam repetitii... astea sunt conditiile in acea sala a Politehnicii in care ne desfasuram activitatea... dar asta e... fara ea am fi oricum morti... si speram ca ea sa mai fie a noastra si de-acum in colo, daca ne mai este aprobata de sus de la conducere, conducere care nu ne-a vazut jucand, nu ne-a auzit cum repetam sau vazut... daca nu am mai avea sala... nu stiu unde o sa mergem, sau ce se va alege de noi, pentru ca vom ramane pe drumuri si sincer, nici si nici Dan nu am vrea sa distrugem visurile acestor copii care cred in noi si care au inteles ca astea sunt conditiile pe care le putem oferi, le-au acceptat si mergem impreuna pe acest drum al artei plin de sacrificii... induram frig, induram repetitiile, care la un moment dat devin obositoare, dar o facem pentru ca e ceea ce iubim cu adevarat, e ceea ce facem din pasiune... pentru cateva zeci de minute incheiate cu cateva secunde de aplauze... multumirea noastra... devin prea sentimental... si poate nu ar fi cazul... dar randurile lui sache m-au emotionat prea tare... m-am abtinut sa scriu toata ziua... dar in cele din urma am facut-o... multumim sache... multumim pentru ca esti alaturi de noi si ne ajuti. altceva in afara de un multumim si de a da in dar munca noastra nu avem ce sa oferim... Felicitari tuturor care au fost pe scena... pentru ca au inteles ca trebuie sa fim o familie si sa incercam sa cucerim lumea, sa inaintam pe acest drum inceput impreuna plin de necunoscut... nu stiu cate emotii au fost pe scena, cate din ele s-au simtit in sala, la spectatori, dar va asigur ca in culise, acolo unde eu si dan urmaream fiecare miscare de pe scena, erau foarte multe emotii... iar eu sper sa nu se fi simtit in vocea mea... dar oricum nu conta... era o emotie fara de care eu nu as putea trai... "Trupa Toma Caragiu e fericita! E fericita ca a jucat pentru acei cativa din sala, a fost incantata de aplauzele sacadate si e bucuroasa ca v-a prezenta inca o data spectacolul in cadrul cenaclului Europeea." multim sache cu stima si respect inoni | |
| = rasp | Vlad Catalin [17.Jan.06 16:06] |
| Eu mai mult nu am ce spune. Va multumesc pentru ca ati citit acest 'personal'. Asa am simtit, asa am spus. | |