Comentariile membrilor:

=  pălăria mea făcută cioburi	carmen visalon [12.Jan.06 19:00]
La multi ani! Culeg din zapada versurile care mi-au placut mai mult si mai mult. "nu refuza aerul fierbinte pe care-l arunc în plămânii tăi locuim într-un animal, cu sângele lui hrănesc minuscula nevoie de viață cel mai mult loc ocupă desigur pălăria mea făcută cioburi" Multumesc.
=  fara cioburi	Alina T. (Manole) [13.Jan.06 08:52]
La multi ani, Carmen. Cu mesajul tău încep un an pe care mi-l doresc frumos pentru mine și pentru toți cei de aici, din Agonia. Fără cioburi. Sau măcar cu adeziv de restaurat insomniile. Multumesc. Te citesc.
=  pălăria mea făcută cioburi...	Nicollé Pierre [13.Jan.06 12:34]
La Mulți Ani! "primul corp suspendat de grindă, după care al meu s-a ridicat lângă tine și aproape gata cu simțurile reîncarnare desăvârșită – noi doi într-unul singur și acela animal cel mai mult loc ocupă desigur pălăria mea făcută cioburi" Acești fulgi translucizi au atins o inimă,ce nu credea că o reîncarnare îți poate sfîșia și trupul de spinii uitării de sine... cu aceste versuri... de departe... de departe v-am scris și v-aș interpreta... doar atît... "ARIEL Întocmai. Am săltat Pe vasul regelui, stîrnind uimire La prova, înăuntru, în cabine, Pe punte; uneori mă dumicam Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări Mă-ntorlocam, mai iute și năprasnic Ca fulgerul lui Zeus, vestitor Al trăsnetului crunt; jurai că focul Și trosnetul și fumul de pucioasă L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburînd, Îl scutură tridentul. PROSPERO Duh destoinic! N-a fost nici unul de doamne-ajută, Să nu-l smintească iureșul? ARIEL Nu, toți S-au molipsit, și care mai de care S-a dat de ceasul morții. Valvîrtej (Afar' de marinari) s-au aruncat În volbura de ape, spre-a scăpa De vîlvătaie. Prințul Ferdinand, Cu păr vîlvoi ca stuful, s-a zvîrlit Întîiul și-a răcnit: " Iadul e gol, Iar diavolii s-au strîns aici". PROSPERO Ei, bravo! Erați de țărm aproape? ARIEL Da, stăpîne. PROSPERO Sînt teferi? ARIEL N-am clintit un fir de păr Și-mbrăcămintea lor e mai curată De cum a fost; și după voia ta, I-am risipit prin insula în cete. Pe fiul regelui l-am răzlețit Pe-un colț stingher și l-am lăsat acolo Tînjind, oftînd spre cele patru vînturi Și mîinile frîngîndu-și. PROSPERO Ce-ai făcut Cu vasul regelui, cu marinarii Și restul flotei?" FURTUNA de Shakespeare " Shakespeare! adesea te gîndesc cu jale, Prieten blînd al sufletului meu; Izvorul plin al cînturilor tale Îmi sare-n gînd și le repet mereu. ................................................... De-aș fi trăit cînd tu trăiai, pe tine Te-aș fi iubit atît-cît te iubesc? Căci tot ce simt, de este rău sau bine, -Destul că simt- tot ție-ți mulțumesc. Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, M-ai învățat ca lumea s-o citesc, Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala." M. EMINESCU Mulțumesc.
=  ne dezobișnuim	Alina T. (Manole) [13.Jan.06 12:55]
Nicolle Pierre, m-ai fermecat de-a dreptul cu pălărioara roșie. Cât despre interpretare...desăvârșită lucrare mintea omenească! Mulțumesc cumva, nu știu cum, încă nu pot defini prin cuvinte, dar mulțumesc. "Să mă dezobișnuiesc să mai fiu om mi-a fost dat destul de ușor. Să mă dezobișnuiesc să trăiesc mi-a trebuit doar o moarte cu omor. De lupi mă dezobișnuiesc cel mai greu, sunt singuri și pe zăpadă. Desigur, va trebui să mă dezobișnuiesc de singurătate. Desigur, va trebui să mă dezobișnuiesc de zăpadă. În rest, vreme trece, vreme vine. " Nichita Stănescu
=  jos palaria:)	carmen visalon [13.Jan.06 13:33]
cand din cioburi de palarie se lasa cu poezie, zic: mai sa fie! p.s.: am zis si ceva despre lumina?
=  "pălăria roșie de sticlă"	Nicollé Pierre [13.Jan.06 13:39]
"din trupul ascuns după stomacul vietății ne-am ascuns aici de la prima ninsoare: primul corp suspendat de grindă, după care al meu s-a ridicat lângă tine și aproape gata cu simțurile" Din stomacul oricărei ființe se ascunde o haină a sufletului dintr-un roi de fire galbene, borangic de prin solar... Revoir "-Que fais-tu, mon bois joli, Car longs jours se sont enfuis Depuis jour où ne t'ai vu Et moult' terre parcourus. -Que puis-je faire sinon Ecouter l'hiver qui rompt Tous mes troncs et mes feuillages, Ecouter l'ami l'orage Mes ruisseaux bouchant, Ensevelissant Les sentiers en blanc Et tous mes vieux chants." 1879 (D.I. Suchianu) REVOIR de Mihai EMINESCU. Mulțumesc.
=  erată	Alina T. (Manole) [13.Jan.06 13:53]
Nicolle, mi-ai atras atenția acum asupra unei repetiții pe care crezusem că am eliminat-o din forma finală a poemei. Adică am intenționat să o elimin, dar la vremea postării m-am grăbit din motive de acces la net. "din trupul ascuns (...)ne-am ascuns (...)" Pentru asta mulțumesc!!