| = orologiu de piatra, tic-tacul umbrei. | Florina Daniela Bordieanu [10.Jan.06 00:43] |
| Ca vasul spart nu ma mai pot reintoarce in forma rotund a zilei a orei s-apoi la ce bun sa tai aripa ingerului in unghiuri ascutite inalte sunetele rascheteaza un cer deja gol de forma. Ici-colo, cioburile de cuvinte mai amintesc in silabe zilei ce va fi fost apoi despre vis, despre iluzii, despre deja-vu-ul nepetrecut vreodata. Ce cunoscut au sunat verbele tale azi: ca un orologiu de piatra, rasucindu-si umbra in cautarea luminii perfecte. | |
| = Dana | Vasile Munteanu [10.Jan.06 08:43] |
| mulțumesc pentru upanișadicul tău gând: adevărat, forma vasului se contopește cu spațiul fără de forme. același, | |
| = te prind pe după aură ... | Elena Albu [10.Jan.06 10:26] |
| Poezia ta e o poveste incifrata intr-un glob de cristal...De o cutremuratoare transparenta pe alocuri, dureros de autentica in alte parti.Totul are coerenta intr-un univers particular, dechis de versurile tale. Ma opresc, cu greu si cu teama de a nu strica unitatea asupra: ,,sunt gol cum este-o noapte perete peste care soarele s-a scurs iubirea mea-i o bilă colorată stâlpi funerari dărâm îi cred popice copilul-cerc își râde mâini spre mine și vine jucăria să ridice îi cad pe unghii lumile visate: capac al unui rău pian calendaristic" Salut focul din adancuri care faureste versuri atat de frumoase :) | |
| = Elena | Vasile Munteanu [12.Jan.06 13:59] |
| salut adâncul din focuri care citește atât de frumos versuri. Cu drag, | |