| = Despre intalnirea la infinit | carmen visalon [04.Jan.06 23:45] |
| Am citit o data, si inca o data, si apoi a treia oara, cu aceeasi uimire, placere si entuziasm POEZIA aceasta, chiar daca eu nu ma prapadesc dupa rima si nici Einstein nu a fost langa mine sa-mi deslusasca cu ajutorul formulelor ceea ce este scris aici: Trăiesc în universuri paralele, Se văd, se-aud, dar nu se pot atinge; Cândva, comunicau printre zăbrele, Acum, de-apropiere s-ar respinge Si pentru ca nu stiu cum sa multumesc, am ales un eseu- http://www.contrafort.md/1999/61-62/18.html- a lui Leo Butnaru, din care las aici un extras: Însă Omul, odată prins de obsesia paralelismului lumilor, înaintă în cutezanță și elaboră, nici mai mult nici mai puțin, teoria "universurilor (deja!) paralele" ce trata trecerea de la o condiție fizică a existenței (sale) umane la una electromagnetică, apoi (fără: Lumea de...) bioplasmatică și, de aici, - trecerea la un biocâmp al conștiinței. Adică, se cam încheie epoca sau epocile fizicii teoretice de concepție materialistă și începe era unei fizici a conștiinței. Demult, orbitele au fost comune, Chiar timpu-n loc părând că s-a oprit, Dar n-au putut scăpa d-expansiune Și se vor întâlni la infinit Placut. Placut. Placut. | |
| = incerc sa repar o gresala de forma | carmen visalon [04.Jan.06 23:49] |
| despre paralele si intalnirea lor numai de bine. Daca nu am scapat de italice voi spune ceva despre Plutarh... | |
| = Raspunsuri Paralele | carmen visalon [08.Jan.06 20:07] |
Din partea domnului Daniel D Marin, am primit o adresa la care pot apela cei interesati de inca o opinie pentru a interpreta critic poezia dumneavoastra.: http://video.google.com/videoplay?docid=-290295049007976404&q=euler&pr=goog-sl Multumesc, | |
| = Carmen... | Luchi Tenenhaus [08.Jan.06 20:25] |
| ...îți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere la acest text ca și pentru trimiterile documentate, dar sper să nu te dezamăgesc dacă-ți spun că n-am bătut atât de departe ci pur și simplu m-am gândit la o persoană pe care n-am mai văzut-o de vreo 40 de ani și n-am siguranța că viitorul ne va prilejui vreo revedere mai înainte de intersectarea unor paralele. | |
| + neintelesuri paralele | carmen visalon [08.Jan.06 22:29] |
| "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte." Lipsa de speranta este intr-adevar o problema. Cat despre: "unde dai si unde crapa", nu stiu daca, batrana expresie, are vreo legatura cu teoria aceea din fizica ca spatiul si timpul sunt relative si nu-i frumos ce-i frumos, e minunat ce-mi place mie. De ce nu stiu, pentru ca singurul meu 10, la materia mai sus mentionata, a fost la o lectie despre principiul lui Huygens. "dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - și-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taina nopții," Oricum teoria este clara, cuvantul cheie este "taina". Si poezia spune tot despre legatura dintre Microprosop si Macroprosop, teleportand fiecare cititor in viata paralela dinlauntru sau in universurile paralele din afara. Versurile deschid, cu maxima economie de cuvinte, ochiul spre privelistea corolei de neintelesuri, ca in teoria fizicianului Lucian Blaga:) "așa înbogățesc și eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister și tot ce-i neînțeles se schimbă-n neînțelesuri și mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte." Pentru speranta pe care mi-ai dat-o ca ma voi intalni cu mine la infinit,chiar daca acum comunicarea printre zabrele-oglinzi este tarata, iti multumesc. | |
| = poem foarte reusit | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| o poezie foarte reusita, am ajuns intamplator aici si nu regret. Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata, si luminii i-au trebuit atatia ani ca sa ajunga.... | |