| = la prima vedere | Monica Manolachi [02.Jan.06 01:35] |
| Prima strofă introduce negația unei stări de lucruri încremenite: “eu am sa vin seara sa-ti adorm sinagogile cu fata la enoriasi” – inversiune ingenioasă; de obicei, enoriașii adormeau cu fața la sinagogă “numarul orbilor continua sa nu mai insemne nimic” – e atât de mare încât nu se mai știe cine e orb și cine nu “spectacolul acestor imbatraniti oficiali ai lui dumnezeu stiu nu va fi televizat inventariat sau ascuns in spatele unor usi sfinte” – nu vor exista atunci nici telespectatori, nici arhiviști, nici preoți Urmează acțiunea big-bang: “altii sparg nuci pe care le impart orfanilor la reintoarcere.” – alții, diferiți de inexistenții din prima strofă, pregătesc fiilor rătăcitori mieji… în locul părinților? Ce vor găsi cei întorși, după ce vor mânca miejii? “de fratii si tatii nostri voi sti ca s-au apropiat mai mult imbracand pasarile marii in sange cald de flamingo” – o invitație la viață “invatandu-le sa croncaneasca intr-o colivie spatioasa” – dar ce viață… aceeași poveste “sa se catere pe cotorul marului meu ionatan” – imagine apocaliptică surprinzătoare! “sa faca trucuri magice indaratul unui repertoriu aproximativ si a doua pogoane de trupuri de sapun.” - holocaust La final, discursul lipsei de speranță înghite ca un ecou tot paradisul pierdut. | |
| + argument | Florian Stoian Silisteanu [02.Jan.06 01:48] |
| Nu știu de ce printre ruinele acestui poem văd primul necunoscut Chiar dacă se face târziu printre oameni necunoscutul meu nu se înfricoșează ci se preumblă mai departe ca un muritor înrăit | |
| = fumator inrait | Mihai Tita [02.Jan.06 14:33] |
| "nimic nu speri tu fumator inrait cand iti asculti ecoul" versul mi se pare genial. renuntarea la speranta de a gasi perfectiunea este foarte misto exprimata [sau cel putin asa vad eu]. retin si "indaratul unui repertoriu aproximativ si a doua pogoane de trupuri de sapun." foarte bun inceput de an poezia :) numai bine | |