| = . | Ivășcan Horia [28.Dec.05 11:11] |
| mi-au placut versurile : "aripa îmi cade, fulguire desperecheată, dezertoare din propriu-i umăr" (aici nu-i propiu-mi ? :) si daca tot te-am rasfatat cu commuri in versuri : Dor De durere Rani deschise Uitate neinchise Rani inchise Intredeschise Rani ascunse Nepatrunse Dor si ele Dor De placere Iubiri in noapte Necenzurate Iubiri pierdute Neterminate Iubiri pastrate Nealterate Mi-e dor de ele Dor Dorinta Ma impingi spre pacat Dor Suferinta Prin tine-s iertat Dor ~Sarbatori Fericite Moniq!~ | |
| = Horia | Monica Mihaela Pop [28.Dec.05 11:52] |
e propriu-i (propriu - propriu-i) Mulțumesc pentru versuri și, desigur, pentru urări! Asemenea îți urez și ție, alor tăi, sănătate și un an bogat în bucurii și împliniri! Cu drag! | |
| = . | Ivășcan Horia [28.Dec.05 12:02] |
| Moniq, eu ma refeream la : aripa îmi cade, ... din propriu-mi umăr dar merg ambele variante :) ~Numai bine!~ | |
| = *** | Laurentiu Nastasa [28.Dec.05 13:50] |
| Un text ce nu dă iluzia de concentrare deși dezgroapă noi senzații în cititor cu fiecare nouă lecturare. Cred că aceasta se întâmplă datorită structurii textului, asemănătoare unei relații matematice simple între cele trei strofe [gandurile – aripa – aripa și gandurile], precum și versatilității cuvintelor-cheie. Aș merge chiar mai departe, spunând că poezia este, de fapt, ultima strofă, cele două anterioare fiind doar un preambul lămuritor, aproape o legendă a simbolurilor folosite. Mi se pare o fericită exprimare a interferenței dintre două naturi intrinseci, revelate sub durere. Mulțumesc. | |
| = metafora extinsă | Dana Mușat [28.Dec.05 14:22] |
| Da, interesant pentru că e complex, plin de metafore, dar cred că depășește prea mult granița absurdului. Se încearcă o prelungire a metaforei, o suprapunere de cuvinte, care nu au nici o legătură, în vederea formării de imagini complexe. Și se reușește..dar puțin cam extinsă ideea. | |
| = răspunsuri | Monica Mihaela Pop [29.Dec.05 09:00] |
Horia, am înțeles. Mulțumesc! Laurențiu Nastasa, mi-a plăcut întotdeauna matematica, poate de aceea poemul este asemănător unei ecuații a durerii. Dana, poate n-am reușit întrutotul să-mi redau starea, sau poate am călătorit prea departe în încercarea mea. Dar, oricum ar fi, mă bucur de trecerea ta și de cuvinte! Tuturor, cele bune! | |