| = "decupai din căușul palmelor un Dumnezeu" | Ela Victoria Luca [15.Dec.05 11:32] |
| Privesc în căușul palmelor, Dumnezeu bea lacrimi, omul de ieri avea trei întâmplări fără el. Umbra casei dezvelea viața sub pașii mamei, mersul agale lăsa tresărind pământul încă un timp. Din vis, exilul se vede ca o altfel de lumină, nu e nevoie de sori, doar de poduri trecute cu ochii deschiși. Cel ce cântă sufletului îndeajuns își amintește prima partitură, pe aripa unei păsări liră. Pierise în primul ei zbor, de prea frigul dinlăuntru. Cântecul se aude de oriunde, în orice dimineață, îndeajuns de limpede. Obișnuiesc să las multe vise neatinse. Să nu apară umbrele pământului. Ela | |
| = visător exilat | Florin Hulubei [15.Dec.05 13:42] |
| Nu pot face momentan un exercițiu de critică, dar unul de admirație este potrivit. Mă văd undeva, între versuri, ca visătorul potrivindu-ți pașii! Acum tac. Dar voi reveni întotdeauna la poezia ta! | |
| = Ela, Florin :) | Florin Andor [04.Feb.06 20:42] |
| ... schițez un surâs care să ne cuprindă pentru că mereu ceva se îndepărtează stingându-se înlăuntrul nostru ... mulțumesc frumos pentru nuanțele voastre de percepție, sunteți bineveniți oricând ... la bună veghere :) | |