| = admirabil | Elena Malec [07.Dec.05 04:17] |
| Admirabile figuri de stil. Nu pot cita, căci aș cita toată poezia. De ce nu candoare în loc infantilitate? | |
| = Elena | Vasile Munteanu [07.Dec.05 04:31] |
| Buna dimineața :). Eu știu? Poate pentru că inocența creațională nu este niciodată candidă? Cel mult, parafrazându-l pe Voltaire, "optimistă"? | |
| = ... | dan mihut [07.Dec.05 06:25] |
| frumoasă gimnastică, don basil, amestec de (auto)tandrețe și cinism ca un balaur cu (doar) două capete. nu prea lași versul să fie exfoliat, o ușoară senzație de hedonism... penultimul vers mi se pare cam abscons. muțumim de lectură. spor! | |
| = Multiplicarea nimicului intr-o descendenta a traiului | razvan rachieriu [07.Dec.05 12:51] |
| Sarcasmul care irupe din versuri este susținut cu vervă și măiestrie de simbolistica poeziei, iar umorul negru depreciază dogmele, banalitatea și monotonia vieții. Când omul este comparat cu un vierme ce roade “semințele cunoașterii” , poezia este un eufemism dezvoltat în imagini puternice al existenței terne și promiscue. Finalul sugerează firesc multiplicarea nimicului într-o descendență a traiului degradat de neputințe, care alunecă pe “panta raiului de gheață veșnică”. | |
| + invata de la pasari.... | Dana Stefan [08.Dec.05 00:07] |
| poate, da, simtim nevoia sa limitam ceea ce nu poate fi limitat, sa impartim in parti egale infinitul, sa divizam indivizibilul, pentru a ne apara de spaimele existentiale. creatia, da, poate e pana si mijlocul cel mai compatibil pe formele noastre, in a stabili raporturile intre inceputuri si sfarsituri, atunci cand ne e frica de eternitate.. flori, ierburi, culori si anotimpuri, materialitati diferite, stari diferite, privelisti si priviri, sunt poate realitati in sine, ca un fel de dragoste mare, mare, mare, ce are legatura cu noi ca si cum ai spune EU SUNT ABSOLUTUL creatiei lui Dumnezeu. mai invatam de la plante si anotimpuri si privelisti si culori, sa ne percepem pe noi insine ca pe niste centre constiente ale unui univers nemarginit.. asta am invatat de la tine astazi, domnule. si-ti multumesc cum pot si eu aici: las un semn de pretuire. Linea | |
| = Dan, Răzvan, Dana | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Vă cer iertare pentru întârziere; "motive tehnice"... Dan, ai dreptate, eram la o în-viorare, în-fiorare, nu mai țin minte și ce mi-am zis: ia să mă-ntorc puțin pe dos! :); "de lecturăȚ" eu îți mulțumesc; și pentru constanta prezență. Răzvan, din nou; din nou, mulțumesc. Dana, cât timp mai putem învăța (de la alții), putem să citim; cât timp mai putem învăța (pe alții), putem scrie; când nu mai putem scrie și nici să citim, e vremea somnului de ziua a șaptea; iată ce învăț eu din prețuirea ta, doamnă. | |