| = Albii subtiri din sinapse | razvan rachieriu [06.Dec.05 14:07] |
| “Umbra orelor firave” se întinde peste timp din care face “enclave” de plictis. “Ierburi moi” germinează în aria gândurilor creând “albii subțiri” din sinapse. Poezia creează un spațiu al tainelor în care “tăcerile au devenit epave” naufragiate în sine, iar “liniști dulci” s-au “copt deplin” între hotarele cu rodii ale creației. | |
| = Răzvan | Adrian Munteanu [06.Dec.05 15:06] |
| O reprezentare integratoare a finalităților acestui sonet. Aș adăga celor bine surprinse de tine, o anume lentoare, imagistică și interioară, într-un cadru care să păstreze frânturi ale unui spațiu ideal. Dacă am reușit câte ceva, trec remarcile tale în categoria victoriilor de azi. PS. Ești aproape de Iași. Cine știe ? Poate ne vedem în 17 decembrie la "Virtualia". Voi fi acolo. | |
| = În umbra orelor firave | Dumitriu Florin Constantin [06.Dec.05 20:10] |
| (replică) Învălui umbra orelor firave Din ceasul ce renaște întristare, La masa unde stă o lumînare, Potop de gînduri aspre și hulpave. Pe-o buză de pahar preling încet Secunda plănuită pentru spasm, Săracă, goală, tristă, pleonasm, Decoct ordinator dintr-un ascet... Se tînguie precum un metronom Stricat de-o elongație strivită Un gînd lîngă o șoaptă nerostită, Același hiper-x ca un monom. Un deja-vu adăugat orbitei, Un acronim la baza unei ore, O umbră între patimi carnivore, Același silogism cedînd ispitei. Se risipește fumul precum clipa, La o secundă lumînarea lăcrimează, Se stinge-ncet și parcă-ngenunchează, Ridîndu-mi la șablon stereotipa... O lumînare și-un pahar matol O cameră pustie într-o noapte, Un univers de umbre și de șoapte, Un glonț pus la o tîmplă de pistol! Drag FLORR! | |
| + Text de RECOMANDATE!!! | Maria Prochipiuc [07.Dec.05 01:40] |
Adrian Munteanu este o figură singulară, este un om care are o asemenea deschidere sufletească și comportamentală, o mare calitate a omului pentru că el se lasă deschis sau se arată deschis în permanență față de tot ce înseamnă frumos sub o formă sau alta. Să mă întorc mai mult spre poezia lui Adrian, aceste sonete sunt fără îndoială într-o directă relație cu deschiderea sufletească pe care o are poetul. Sonetele sale reprezintă o fragilitate sufletească pe care o descoperim la acest om, care își găsește expresia într-o poezie cu formă fixă. În poezia- sonet există o inocență veșnic tânără despre care se poate vorbi, doar dacă reușești să pătrunzi cuvântul așezat pe o anumită linie melodică în așa fel încât melodia versului să curgă fără nici un fel de alte modificări. Sonetele sunt poeme care vorbesc despre teme esențial, sigur într-un spirit mai melancolic, mai nostalgic, mai resemnat, pentru că ele exprimă ideea autorului despre existență, despre iubire, despre timp, despre multe altele… Versurile sunt construite cu meșteșug și finețe: Smerite vrăbii-n ramuri nu mai cântă / Smulgând tăceri ce-au devenit epave, cu aceste versuri autorul intră pe furiș în inima cititorului: Învălui umbra orelor firave / Cu taina frunții-n ierburi moi înfrântă. Frumsețea timpului expusă din frumusețea sufletului. | |
| + Adrian Munteanu | Marina Nicolaev [07.Dec.05 09:42] |
| felicitari pentru acest sonet! atat de mult m-a impresionat si inspirat incat am "continuat" si am scris si eu unul...ar fi trebuit sa scriu "dupa o idee de Adrian Munteanu". sper sa ne vedem la Virtualia. | |
| + tristetea faunului din padurea de argint | Florina Daniela Bordieanu [07.Dec.05 09:58] |
| de o delicatete rara, mai ales in zilele acestea, sonetul tau, Adrian, aduce mangaierea dantelei de lumina strecurata intre frunzele nucului, in apusuri de vara. cu o delicatete rara, "Se risipesc aromele în dodii/ Cu gust trândav de afin și absint." Aici e arta, Adrian. E migala unui autor care isi zdrobeste tampla de lumina si apoi se chinuie, orb, sa culeaga cioburile din carne. "S-au copt deplin hotarele prin rodii/Ademenite-n temător alint ", Adrian. Si e vremea sa accepti ca esti un autor rar aici, intr-o lume framantata de orgolii si frustrari. Ca esti "faunul cântând din nai sub zodii", ce "Vrăjește trist pădurea de argint." Lasa-ma sa-mi strecor astazi si tristetea mea, s-o odihnesc pe strofele sonetului tau, si, cine stie, poate maine... Intr-adevar, un text de recomandat. | |
| = Florin, Maria, Marina, Dana | Adrian Munteanu [07.Dec.05 12:59] |
| Florin - efortul tău creator este măgulitor. Ceea ce îmi place este că anumite idei inițiale se centrează pe un stil al scriiturii care te individualizează. Maria - ai construit un text elaborat, delicat și cu nuanțe care mă onorează. Singurul lucru real pe care îl pot spune este că astfel de gesturi generoase sunt acelea,singurele, care mă mai îndeamnă să scriu pe aici. Marina - și eu am aceleași jaloane de apreciere. Consider un text este bun dacă mă îndeamnă să scriu și eu ceva asemănător. Cu siguranță de vom vedea. Dana - încântătoare încurajări pentru un suflet cam bântuit de umbrele neputințelor și ale inutilității. Nici tu nu ești departe de Iași. Cine știe ce bucurii îmi poate rezerva deplasarea asta ! | |