| = nice | marian [06.Dec.05 18:10] |
| foarte fain textu | |
| = ...o bârfă mică... | paul blaj [06.Dec.05 14:13] |
| ...cântă-mi și mie din gene!Lângă mine e Dumnezeu,te iubesc Doamne îi zic,...,și îmi spune că numai "cercul" înseamnă "mișcare".Îi spun că te vei plicitisi în cerc.Îmi spune că fiecare cerc e de fapt o tânără sferă.Îl întreb ce știe El despre sfere.Și Îmi spune...hei Paul,dacă îți spun va trebui să te omor!Îi spun că e o replică banală din filmele cu spioni.Îmi concluzionează:Edenul va reveni, dar mai frumos!Te iubesc, Îi spun.Știam eu că și tu ești "dus cu cercul" îmi spune,după ce îmi presară eutimie pe dincoace de mine!Încă nu a plecat,dragă Alina,...dar ce vrei acum...să îți spun totul:)? Ete na:) | |
| = rotiri | Alina Livia Lazăr [06.Dec.05 17:12] |
| Marian, Paul, Mulțumesc pentru spirale... dacă mă înțelegeți... Pentru rotiri și ocheade cuvântului. Prietenesc, li | |
| = Alină-lină, | ioan peia [06.Dec.05 18:59] |
| Cu cercul m-aș duce și eu dacă aș cunoaște itinerariul și agenția de la care se pot procura bilete. Până atunci sunt nevoit să mă dezinhib și să încerc să văd ce anume nu mi se pare a fi în regulă cu verificarea tehnică a vehiculului liric. Să vedem: “torți “?!! - sincer, nu știu ce sunt… Mă gândeam la “torțe”, că “toarte” parcă nu ar merge; “cărare potcovită a-ncercare” , - silit! “ne înfigem inimile în cârlige metalice prin galantare”, unde cred că versul ar fi trebuit să se oprească la “metalice”; continuarea e inoportună; “împiedicându-mă-n riduri de-asfalt”, explicitează inutil; “atunci mi-am mâncat un colț de inimă pe stânga”, unde nu pricep de ce inima a fost mâncată pe stânga!! Sau de ce numai pe stânga, pentru că, altfel, aș fi tentat să întreb, fără ironie, câte colțuri de inimă, pe partea aia predilectă, au fost, dacă tentația este de a consuma numai pe-acolo! E o insistență cam dubioasă, trebuie să recunoști?!! Dar, mă rog, face parte, ca să zic așa, din scenariu și, atunci, va trebui să admitem că sunt și lucruri relativ inexplicabile, de care se face vinovată inspi-rația! Iarăși nu am înțeles posesiunea de “triunghiuri colaterale”, că, de formație pozitivistă cum sunt, cât pe ce să întreb când anume au fosat inventate triunghiurile astea, că, sigur, domnul Thales habar nu avea de ele! În fine, eu nu am venit aci să mă zbenguiesc, ci doar să subliniez că, per ansamblu, poema suferă de verbiozitate și că, de multe ori, versul început bine se îneacă în propria-i insistență retorică. Îmi cer scuze pentru relativa disponibilitate a receptării poemei și subliniez că impresiile sunt subiective și strict personale. A se înțelege că, restul, a trecut cumva de rigorile subiectivității mele… | |
| = Revin | ioan peia [06.Dec.05 19:06] |
| Ba da! M-am mai uitat odată cu atenție și se pare că ar merge "toarte"... | |
| = astfel de comentarii aștept | Alina Livia Lazăr [06.Dec.05 19:30] |
| Da, Ioan, verificai Îndreptarul și am găsit ambele variante pentru pluralul lui "toartă"... cred însă, așa cum ai sugerat, că "toarte" dă mai bine (decid asta și în urma consultării altor persoane, ca să vezi cât de în serios iau cuvântul, în general). :) Apoi, să știi că e genul de comentariu pe care îl aștept de fiecare dată când postez ceva pe site. Sincer. Primesc rar astfel de comentarii, deci, de-a binelea, îți mulțumesc. Am procedat și câteva modificări, acolo unde sugestiile tale s-au întâlnit cu rațiunile mele și le-au dat dreptate. Nu am șters "ridurile de-asfalt". Pentru tine, că ești prea istetuț explicitează inutil: pentru mine, nu :) "colț de inimă pe stânga" , poziționarea aceasta pe stânga am făcut-o cu ideea unei eroziuni dedusă din repetiția aceluiași nătâng gest, al "mâncării" propriei inimi. De aceea, am ales și am păstrat "pe stânga". Simt eu că direcționarea și, implicit, reamintirea ei, poate să doară. "Triunghiurile colaterale" îmi subliniază colțurile de mai sus :) Îs nebună, nu?! Triunghiuri ale căror colțuri unite fac un cerc. Aceeași angoasă. Același lucru. Și lipsa unei ieșiri. E ca la pizza, Ioan... Când o tai felii, ai minim patru triunghiuri. Dacă ești generos :) Îmi pare rău că nu sunt o bună "explicitardă" :) Da, am simțit și eu că sufăr de verbiozitate și o să lucrez la asta. Mai ales că, dacă te mai și atenționează cineva, apăi e clar că așa e. Logoreea vine mereu din dorința mea de a fi receptată. Ceea ce nu e mereu atitudinea potrivită, nu?! Să nu-ți ceri scuze. Mi-a folosit și îmi va folosi comentariul tău. Consider, însă, în acest moment, poema ca fiind așa cum am dorit-o să fie și exact atât cât pot:). Cel puțin, în acest moment...:) Mulțumesc... Să mai vii așa, mai ales, că, ai văzut?! te-am trecut și la biografie :). liul | |