Comentariile membrilor:

=  'in ziua aceea...reusisem sa nimicesc gratia'	maria balan [03.Dec.05 19:33]
'cineva scrisese pe geam cu carioca albastră "nu mă deschideți - sunt instabil" soare invers răsărind peste pământul cu rădăcinile-n vânt..' (imi aminteste de nichita si al lui "arbore cu radacinile infipte in curcubeu") si de aici mai departe extrag pilula condensata din poemul tau, articuland trainic ideea estomparii(chiar daca nici macar stelele nu sunt fixe, sa poti agata de ele..) în ziua aceea foarte mulți oameni încercau să-și atârne singurătatea de mine mi se frângea inima de căderea lor stârnind inele ... în ziua aceea îmi venea să-i strâng la piept pe toți nebunii lumii să sorb în mine sfârtecarea pe care le-o provocase vederea Adevărului ce ușurare ce iluminare mi-ar fi acum adevărata nebunie mă gândeam ................ reușisem să nimicesc grația. da, chiar se 'vede' ideea...
=  La o cafea cu gust de viata salcie	carmen mihaela visalon [04.Dec.05 13:38]
În ziua aceea nimeni nu se grăbea cineva scrisese pe geam cu carioca albastră "nu mă deschideți - sunt instabil" "Nu va lasati dusi de marele curent, ci infruntati suvoiul cu toata puterea voastra, ca sa puteti dobandi Cerul Praefericit" În ziua aceea nimeni nu se grăbea niciodată n-am știut dacă sunt cu adevărat un tub e adevărat - șuiră vântul prin mine e adevărat - trece hrana prin mine e adevărat - se scurge viața prin mine și totuși ceva mă astupă - coroziunea viselor putrezind - Este strofa mea preferta, tipatul, inabusirea, semnul de intrebare, si daca nu Exista decat un spatiu cu 2 dimensiuni, ametecate in lut de mana femeii nici viata, nici moarte, dimensiune a 3-a fiind "grosimea" visului? "O, Fiule ce priveliste minuntata ar fi sa zaresti, macar o clipa, toate acestea; ceea ce este neclintit miscandu-se iar ceea ce este ascuns, aparnd si manifestandu-se!"-pg 53 Pe scurt, poezia in splendoarea nuda a ingerilor mi se pare minunata...si pentru ca, la prima lectura, mi-a amintit o pasaj din Hermes Trismegistul-" din zona regesca pleca sufletele regesti, insa regalitatea este de mai multe feluri, a spiritului, a carnii, a artei, a stintei, a virtutilor", am ales sa las semn de multumire, citate de mercur, dintr-o carte aparuta la Herald, in traducerea lui Dan Dumbraveanu-Corpus Hermeticum în ziua aceea îmi venea să-i strâng la piept pe toți nebunii lumii să sorb în mine sfârtecarea pe care le-o provocase vederea Adevărului Atunci am inceput ca citesc poezie...intru strangerea in suflet a tuturor nebunilor lumii si inariparea pasarii, pe care ograda a transformat-o dureros in gaina. În ziua aceea nimeni nu se grăbea
=  erata	carmen mihaela visalon [04.Dec.05 13:41]
amestecate dimensiunea a 3-a fiind doar "grosimea" visului?
=  e adevărat	Dana Mușat [16.Dec.05 11:46]
Serban, citesc același versuri pline de de cuvinte metaforice, cu epitete ornante și imagini stilistice frumoase, așa cum te cunosc. Poza asta e pentru tine și pentru textul ăsta. Am remarcat: "ce dezolant să vezi cu ochii tăi, să înțelegi că nici măcar stelele nu sunt fixe" Oricum, Adevărul e unul relativ. Ne mai auzim!
=  ...	ADRIANA GIURCA [08.Apr.06 14:45]
... stare de lehamite... rutina unei dimineti cu gust de cafea, si nici macar aceasta nu mai deranjeaza. ... si totusi primavara umeda langa privire... ... avertismentul:- nu vei gasi nimic aici, sunt plin de contradictii, e riscant, de asta nu te pot primi,speranta!... ... nu am nimic in comun cu lumea asa cum o percepeti voi... ... poate nu sunt atat de gol daca inca ma doare presimtirea de moarte a viselor... ...dar nici macar identitatea cuvantului cheie nu mi-a fost recunoscuta in memoria ochiului ... ... adio. Ultima luciditate cu care inteleg caderile stelelor, direct in neant... ... adevarul suprem care ma aduce aproape de toti nebunii lumii, estompandu-ma, ii imbratisez... ... ma gandeam la nenorocul de a fi constient ...
=  penibilică	Valeriu Dandeș Ganea [14.Jul.06 03:59]
decembrie 2004 jilavă primăvară zburdă cu miros de cafea, ba nu, salcie! femeia n-o zărești și n-o zărești de multă vreme robinetul stă închis de săptămâni, iată de unde ți se pare cafeaua sălcie! rădăcinile soarelui în vânt dormind într-un lan de răsărită, așa este! Ești un tub galvanizat cu impresia că penibilul poate fi haină doar pe măsura altora, ție îți este strâmtă fiindu-ți deajuns să formezi un cod(treaba ta cum!) și stelele vin pregătite să se icnească în locul tău când ești constipat(scuze:estompat!) adio, adie vântul printre rădăcini foșnesc rădăcinile albe sub soarele negru, murdar de pământ luciditate a lucidității estompare a culorilor neinventate mania gradeții: în ziua aceea foarte mulți oameni încercau să-și atârne singurătatea de mine mi se frângea inima de căderea lor stârnind inele în piscina de mercur și tu nu mai pridideai cu cârligele să-i atârni! citește te rog strofa cu îngerii beliți și bunicii tale (căreia dă-mi voie să îi sărut mâna cu respect)și să vedem ce culori neinventate capătă ochii ei privindu-te cum jumulești îngeri opăriți doar de dragul de a da bine în poezie ce dracu, țipă în mine figurile de stil și sar ca puricii de pe câinii maidanezi! Treci pe laxative și dacă nu reușești scrie o altă estompare (cu scuze pentru toți cei care receptionează diferit mesajul poetic al autorului acestui text unde aduc un comm. primul meu comm. jegos, de care sigur ar trebui să-mi fie rușine și nu înțeleg de ce acum, acun nu-mi este!)
=  valeriu	serban georgescu? [14.May.09 20:30]
intuitia e buna ingerii opariti au fost o nazarire, mi-a placut imaginea si fleosc cu ea in poezie acuma e prea tarziu n-o mai scot ca s-a lipit salutare
=  talent indecis	Nache Mamier Angela [29.Nov.12 12:11]
un anumit talent dar cam risipit... poemul nu are un fir conducator,ne incita,ne face curiosi ,apoi se ramifica în mai multe mici poezii disparate,ori lungimi inutile unele versuri inspirate ,adevarate 'illuminations",retin mai ales ultima strofa,"îngerii opariti","cineva scrisese pe geam cu carioca albastră "nu mă deschideți - sunt instabil""... retin ultima strofa...frumoasa,originala: "stăteam pe scaunul bunicii și jumuleam îngeri opăriți ce ușurare ce iluminare mi-ar fi acum adevărata nebunie mă gândeam în jurul scaunului pene și fulgi băltind reușisem să nimicesc grația"
=  ...	Silvia Bitere [29.Nov.12 12:30]
Vorba marelui L. Pintilie. Lui nu i-au plăcut niciodată oamenii clari ( e parafrază). I-au plăcut cei sfioși, cei care se fâstâceau, indeciși, timizi... Întreabă la un examen pe o fată, care se pregătea să intre la teatru, în fața juriului. Da, bun, și ce vârstă aveți. Și ea răspunde: 1,73. Bun, acum recităm poezia cutare. Și recită fata fără nicio intonație, îi tremurau mâinile. Bine, zice, L. Pintilie. Ești admisă. Acum te rog să reciți poezia ca și cum mi-ai recita-o mie... De la D. Puric o știu și pe asta. Se pare că, azi, a mai împlinit o zi D. Puric. Șerban, astea... Astea sunt ale tale... ALE TALE! "în ziua aceea nu formasem corect codul mi se topiseră amprentele irisul ochiului devenise oblic și accesul la stele îmi fusese brusc interzis nimeni nu-și mai amintea de mine" ce dezolant să vezi cu ochii tăi, să înțelegi că nici măcar stelele nu sunt fixe ca să poți agăța de ele o idee - de la gol la preaplin și-apoi la sufocare nici măcar o zbatere de gene - stăteam pe scaunul bunicii și jumuleam îngeri opăriți ce ușurare ce iluminare mi-ar fi acum adevărata nebunie mă gândeam în jurul scaunului pene și fulgi băltind reușisem să nimicesc grația" și-ți plac, nu? Îmi plac! gândit, zis, plecat!