| = Lector in fabula | bazil rotaru [30.Nov.05 18:08] |
Mixaj reușit între poetul care capătă „vedere la moarte” (iscusit mânuită deja ca o dramă personală) și desenele copiilor din Cecenia, nimic nu pare să fie cu premeditare strident. Stare declanșată de nevinovate desene. Cărora nu mai trebuie să le dăm titluri, clasificări pentru copilăria asta fericita cu care s-au procopsit. Poemul are accente sociale dar și personale directe, fără fabule inutile, cărțile sunt jucate, întrebările puse și de plusat se plusează definitiv, cu gestul suprem. Vezi și tu, Ana lui Manole nu plânge din nici unul din zidurile acestea. Este moartea clinică structurată în mici scene realiste, insuportabile prin adevărul lor. Imi lasă o impresie de alunecare în gol și insecuritate, cu toată revolta unui prohod. Dar nu unul cu forme revendicative, accentele durerii sunt prea stridente și îl acoperă. Mulțumesc de poem, Ioana! | |
| + blue touches blue touches grey touches brown | Raul Huluban [30.Nov.05 18:31] |
| Senzatii cutremuratoare, Ioana, de forta si disperare. O frica fundamentala fara un limbaj violent penetrant. Aici e fiinta intr-o situatie fara iesire si sarcasm, sensibilitate fina la grotesc; la tenebrosul si morbidul din viata. In fata mortii spiritul coboara la limita de jos a suportabilului. Doar pe ici pe colo usoare forme de textualism desuet. Moartea vrea triumful, profita de toate caderile pe care le insoteste. Tragediile cele mai atroce sunt vegheate de farsa "Moarte…/ sa te ia moartea, Moarte". Cat despre desene..., sunt neomenesc de aspre venind de la niste copii! | |
| = despre aduceri aminte | Alina Manole [30.Nov.05 18:53] |
| Impresionant. L-am mai citit în 2004. Probabil că vine o vreme albastră-cețoasă, pentru aducerile aminte. Și atunci, ce-ar fi dacă toți ne-am reposta, din când în când, poeziile pe poezie.ro?... | |
| = Fara cuvinte | carmen mihaela visalon [30.Nov.05 18:55] |
| mai Moarte, mai...! ce-mi esti tu mie? fata sau baiat? piatra sau graure? mama sau tata? cumnata? cumatru? ce-mi esti tu, Moarte, mie? ce-mi cazi? imi cazi ruda sau prieten? dusman imi cazi? delfin sau lacusta? poarta sau geam? Eu, draga copile, iti sunt intelepciunea politicienilor, explodand in zambet electoral. Ioana,sa fie cum spui tu: Moarte…/sa te ia moartea, Moarte! | |
| = un demers remarcabil | Fluerasu Petre [30.Nov.05 23:07] |
| Un text interesant care trateaza o problema grava... Si nu doar Cecenia este victima unor astfel de oameni, de brute care nu stiu decat sa distruga! Un text matur. Iar desenele, desi realizate de niste tinere fiinte in formare, reflecta perfect senzatia de disperare a unui popor... Remarcabil demersul tau! Petre | |
| = tablou viu | Ioana Veronica Epure [01.Dec.05 04:06] |
| Viu si cutremurator. Fiecare vers e firesc, nu dramatizeaza excesiv, drama vine de la sine sub forma unei senzatii care te curpinde la inceput si devine din ce in ce mai intensa spre final. Este momentul suprem, cel de care ne temem toti, dar aici moartea este sfidata prin ultimele doua versuri, acelea sunt cuvintele unui luptator. Desenele intregesc imaginea, spun la randul lor o poveste care vine in completarea celei din versuri. Este un poem rotund si plin. Frumos... | |
| = cum vad copiii anul 2000 | ioana barac grigore [01.Dec.05 13:22] |
| imi amintesc bine momentul in care am vazut desenele acestor copii. era acum mai bine de un an. locuiam o bucatica de lume in care copiii sunt educati sa-si dea in judecata parintii daca ii agreseaza. cand scriam ma gandeam la copilaria mea, la concursurile de desene pe asfalt si la expozitiile de pictura la care participam si la tema de baza a acestora: "cum vezi tu lumea in anul 2000". trecusera 4 ani... nimic nu se potrivea. | |
| = ..."am venit ...pana la capatul nasterii tale neplanificate..." | Erika (Eugenia) Keller [01.Dec.05 15:24] |
| deosebita impletirea intre redarea sufletelor copiilor, poem si desen, Felicitari! | |
| = moarte-ma, viata! | dorin cozan [01.Dec.05 19:19] |
| poem deosebit, te-ai miscat pe marginea...coasei! Frumoasa ....moartea asta a ta! A mea, cine stie....va sa nu vie, sa scriu si eu ceva despre mortile noastre zilnice, unde se moare cu gura inchisa Inchid si eu acum! | |
| = erika, dorina... | ioana barac grigore [02.Dec.05 16:17] |
| ...va multumesc ca ati citit una dintre putinele mele angajate si ati empatizat. este important pentru mine. si pentru ei. | |