| = Poate altădată | ioan peia [29.Nov.05 20:50] |
| Am mai citit și alte câteva texte înapoi pentru a mă lămuri și a nu avea sentimentul unei telegrafieri prea rapide a impresiilor rămase. Ca idee generală, textele îmi par a suferi de o oarecare verbiozitate semi-prețioasă, de un fel de poveste cu final neașteptat, dar nu în sensul surprizei, ci în cel al sfârșitului fără sfârșit. Cum să spun? E ca și cum un sofist ți-ar da fel și fel de asigurări că dacă vei suporta speculațiile lui retorice până la capăt, ei bine, acolo vei primi, drept recompensă, o bombonică. Și, când colo! bombonica era de mentă și menta nici nu apucase să crească... Așa că te mulțumești cu retorica uscată și îți spui: poate altădată! | |
| = Călătorului îi șade bine cu tinerețea ca o haină | Florin Hălălău [29.Nov.05 22:47] |
| Îmi place cum întinerești în timp ce îmbraci hainele decupate din povești. Iată o poezie proapspătă, născută dimineța, care poate ajunge departe. Îți urez vreme bună și vînt în aripi. | |
| = Riscul nu este al meu! | Constantinescu Eugen [29.Nov.05 22:49] |
| Draga domnule Peia, nu stiu cum sa va raspund si sa nu para prea semipretios... Ba da, stiu ! Ermetismul meu este firesc, eu sunt si ma arat asa pentru ca imi face placere sa relev lucruri aflate in imediata apropiere a cititorului folosind mijloace aparent lipsite de verbiozitate. Si mai este ceva: eu nu am dat asigurari nimanui ca la sfarsitul retoricii mele zace vreo surpriza sau chiar doua, vreun final neasteptat ceva, asa macar...Ba dimpotriva chiar as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca cine imi va citi textele va trebui sa isi asume si riscul pierderii unui timp pretios! Ce sa mai...imi pare rau ca v-ati pierdut in mare masura timpul cu niste texte asa-de-greu-de-inteles! Dar inca o data, va spun: | |