| = copilul din carte | Ela Victoria Luca [26.Nov.05 02:13] |
| Eu te citesc acum ca și cum ai fi scris dintotdeauna proză poetică. Mă gândesc că acest copil din carte pare zămislit și că atâta vreme cât își amintelște cuvintele negrăite, va scrie mereu cu acea puritate a trăitului de demult. Eu te citesc aici de parcă ai fi scris prima oară. Sau paote doar te văd eu altfel, într-o ie albă a cuvintelor. Ela | |
| = Tristetea vehementa | Iris Barbulescu [26.Nov.05 02:39] |
| Azi mai mult ca niciodata simt ca nimeni nu ma vede, Ela. O carte macar o deschizi ocasional, ii privesti firul vieti, cotorul plin de povesti negraite...insa eu, cartea mea...a ramas inchisa si uitata...pe vecie | |
| = nu întâmplător | Ela Victoria Luca [26.Nov.05 02:45] |
| azi am als să las un semn de carte aici. Ela de pe a cincea stâncă fără pagini și coperte | |
| = "cartile-s nemuritoare"...nedeschise de suflet-copil... | Doru Alexandru [30.Nov.05 11:11] |
| Cineva zicea odata "cartile-s nemuritoare"...nedeschise de suflet-copil..., iara un suflet de copil scrie aici, povesti de un cosmogonism complet superior. Niciodata nu voi mai scrie!...O, Doamne nu tacerea! Lasa vioara sa-mi planga drama netraita inca, lasa moale clapele clavirului...lasa-ma sa le cant. Fi-voi eu doar cand voi nu veti mai fi? Te lovesti de aceleasi dileme ale tacerii, precum ma loveam in trecut; te lovesti de o dilema a vietii pe care putini mai indraznesc a o cunoaste in felul in care tu te avanti a o cunoaste - iubirea. Pe de alta parte NU e numai iubirea, te avanti si mai departe spre cunoastere. Mana stanga a terminat de pictat mana dreapta. Indrept penita spre umeri; imi voi face aripi din cuvinte, asa cum voi va claditi castele pe ele...eu imi voi face aripi de povesti.dar nu voi mai scrie niciodata asa! Micuta creatoare incepe sa isi construiasca o lume, propria lume, incepe sa se transforme in mit prin aripile pe care si le creeaz, nu fara sens, din cuvinte. Spre aducere aminte... "Scrie, scrie-te, fii oamenii-litere! Scrie-te, dar in taina." Intreaga poveste se deruleaza in doua lumi, cea cosmogonica si cea dragostei nebune. Si totul poate... spre aducere aminte... sau poate... spre neputinta de a mai tine in sine. Am sa o citez si pe Ela, cand spune ca te citeste ca și cum ai fi scris dintotdeauna proză poetică; si ma cutremur de durerea ce o vad in singuratatea ta. Si totusi... cineva te vede, Iris, cineva te vede, floare nestemata, si cred ca stii la cine ma refer... | |
| = Half-alive is not alive ya know | Iris Barbulescu [01.Dec.05 23:06] |
| Vezi bine...nebuna-mi iubirea...si universuri..dar ce sunt ele fara lumina lui? el imi e lumina si calea, descoperirea o fac eu, e drept..dar aripile-mi ale lui sunt si viata... Ce viata?Traita pe jumatate | |