| = "părinți prea copii" | Ela Victoria Luca [24.Nov.05 22:39] |
| Azi descoperi cum fiecare zâmbet este neînsorit decât în amintire, atunci când "părinții prea copii" îți vegheau pașii cei ce vor fi fiind. Această poezie când închinat părintelui, este un fel de mers prin nisipuri clare, stânca nu este a cuvântului, ci a celor nerostite încă. Ea se face coloană, se dăltuiește în spirit-copil, "una din ființele mării se-ntoarce picioarelor". Așa nu va fi niciodată. Așa va fi întotdeauna, un poem anotimp interior, unde fir de lumină țese amintiri despre tine, despre ea, despre ei cei ai sufletului. Cred că doar acel "ziduri arse de vreme" mă stânjenește aici, deși văd imaginea, dă totuși un cenușiu cred eu prea tare poemului. Și mai este și versul cu reclamele. Care prinde cititorul într-un real, aproape instantaneu. Dar de poetul așa a ales și de așa dorește să păstreze amintirea, așa să rămână. "însă mereu am să știu că azi iar te-am văzut amintire din vremuri cu părinți prea copii" Ela | |
| = însă mereu am să știu că azi iar te-am văzut amintire | Maria Prochipiuc [25.Nov.05 09:09] |
Azi te găsesc altfel decât ieri și poate altfel decât mâine: erai doar o urmă pe nisip / mai degrabă suferință a stâncii / căreia îi modelasei spinarea / căci niciodată nu am mai fost / atât de bucuros de trecerea anilor / așa cum astăzi mi-ai zis. Pașii mereu spre târmuri, spre țărmuri necunoscute: aleargă râzând să te prindă din urmă / spectator vântul nu-și poate-ascunde uimirea, interesant mi se pare: tu copilul meu devenită femeie – parcă ai fi deja tată, sau masculul din tine vede acest lucru? Interesante versurile acestea: însă mereu am să știu că azi iar te-am văzut amintire din vremuri cu părinți prea copii și un soare prea mic să-ți cuprindă iubirile toate aici e cuprinsă toată filozofia textului, te-ai schimbat omule, nu te mai recunosc, probabil mediu e de vină… cine mai poate ști… eu cea mică și trasă prin inel | |
| = Voua | Daniel Dinescu [26.Nov.05 00:26] |
| Ma bucur sa va vad pe-aici, fetelor, ma bucur. In rest, numai de bine ... scriem, ne scriem. Cu drag, Daniel | |