| = Mesaj cu n intelesuri | Traian Rotărescu [23.Nov.05 11:44] |
| Diana, vad ca tu ai considerat poezia de mai sus mult prea "personala", insa este, in acelasi timp, cu atat mai desavarsita, comparativ cu o simpla incadrare la tipul textelor "poetice". Cioran, in "lacrimi si sfinti" incerca o definitie, evident exagerata: "Dumnezeu este o disperare care incepe unde sfarsesc toate celelalte". | |
| = Eu pot sa te strig pe nume? | Radu Herjeu [23.Nov.05 14:56] |
| De mult n-am mai citit o astfel de poezie. Care sa si spuna ceva, nu doar cumva. Si care sa nu-mi povesteasca de intimitatile fizice ale autorului. Norocul tau ca n-ai avut depresie. Oricum, si daca ar fi la capatul celalalt al firului, nu i-ar pasa. Iar telenovela e singurul lucru care-i tine pe unii in viata. Eu pot sa te strig pe nume? Diana! | |
| = raspunsuri | Sitaru Diana [23.Nov.05 17:25] |
| Traian, nu stiu de ce, dar cateodata simt ca poate ar trebui sa incadrez toate textele la "personale". Poate pentru ca ma simt un pic inferioara. Dar asa sunt eu. Textul de fata e scris cu ceva timp in urma, azi l-am revizuit si am avut curaj sa-l afisez. A, parca tot in "Lacrimi si sfinti" Cioran spunea ca "Totul fara Dumnezeu este un neant; iar Dumnezeu nu e decat neantul suprem". Multumesc. Radu, probabil ca uneori e la capatul celalalt doar ca sa ne faca sa innebunim strigand. Bine ca am picioarele infipte in asfaltul concretului. Poti sa ma strigi pe nume, pentru ca putin stiu cum si putini vor sa o faca. Asta e. Multumesc de trecere si comentaru. eu, diana | |
| = golul de la capatul celalalt | Iuliana Serban [23.Nov.05 19:22] |
| Cum spuneai, oamenii inca stau cuminti si-si asteapta randul... Innebunim strigand doar cand ne copleseste golul de la capatul celalalt. Da... putini stiu cum si putini vor sa-i strige pe ceilalti. Putini sunt si cei care se lasa strigati si intorc capul. | |
| = Iuliana, | Sitaru Diana [23.Nov.05 20:02] |
| Iti multumesc de ganduri. Asta este, astia suntem...si daca ne-am lasa strigati probabil am imparti corpul cu o camasa de forta. cam asa ceva diana | |
| = "ultimă generație"... | bucur alexandra-emilia [23.Nov.05 22:17] |
| cred totuși că tehnologia nu poate înlocui oamenii cum și tu ai sesizat. a ușura viața nu înseamnă a înlocui, a substitui. oamenii simt și probabil că ăsta e cel mai important rol pe care-l joacă omul pentru cei din jur.tehnologia e un domeniu "rece"... imaginea apelului în "așteptare" sau a " nu poate fi momentan contactat" îmi conturează sentimentul dezamăgirii... și ca o completare, apelul să fie efectuat și după un telefon de "ultimă generație"... dar de fapt dezamăgirea nu înseamnă pierderea speranței ,nu? probabil că e o promisiune făcută de către destin pentru un nou drum... întotdeauna rămâne loc interpretării...tuturor celor existente(inclusiv sub formă scrisă:) ) emi | |
| = Emi, | Sitaru Diana [24.Nov.05 10:23] |
| Ai subliniat bine ce vroiam sa transmit. De altfel, nici nu era prea greu, uneori scriu exact ce gandesc, fara prea multe inflorituri. Sarumana de semn. diana | |
| = dumnezeu nu există | Alexandru Gheție [24.Nov.05 15:26] |
| diana, poezia ta îmi amintește de o etapă din viața mea, o etapă care parcă se continuă si astăzi. spre deosebire de tine care "n-ai intrat în depresie nu ți-ai tăiat venele și n-ai blestemat pe nimeni c-ai trăit o viață într-un scenariu de telenovelă", eu am fost un pic mai radical... am intrat în depresie am blestemat. ideea că nu e nimeni la capătul firului, gândul că sunt singur, singurătatea care mă atrage și mă înspăimântă în același timp, m-a făcut să caut continuu, să "înjur" la fiecare nereușită(totdeauna), să mă sprijin veșnic de aceleași povești care ne șoptesc că "ar fi putut fi posibil"...depresia asta continuă, nu neapărat din pricina ideii de dumnezeu de divin. naivitate?? posibil poezia ta e interesantă, păstrează o gradație firească, poate e spusă un pic prea direct. te-ai gândit probabil că golul de dincolo e o reacție, un răspuns pentru golul de aici, golul din noi... numai bine | |
| = Alexandru, | Sitaru Diana [25.Nov.05 09:51] |
| M-am gandit. Si nu numai o data. Apoi mi-am dat seama ca suntem oameni. Toti la fel, toti egali, sau asa ar trebui sa fim. Si, contrar asteptarilor, nu suntem goi. Si nu vom fi vreodata, chiar daca ne simtitm singuri, chiar daca urlam dupa ajtor si nimeni nu aude. Nu vom fi singuri. Golul e in partea cealalta si nu stiu de ce anume e justificat...poate uneori suntem noi surzi, suntem morti si nu vrem sa acceptam ce ni se ofera. Dar ni se ofera? Degeaba merg pe drumul asta, ce aveam de spus cred ca am acoperit mai sus. Multumesc ca ai citit si ti-ai lasat gandurile aici. | |