| = Copii de aruncat | Florin Hulubei [23.Nov.05 08:16] |
| "arunc fiecare sfert în acele colțuri de lume din care vin uneori prunci nezămisliți se hrănesc numai cu miezul inimii sau cu laptele neîntâmplat" Frumos și plin de semnificații. M-a dus cu gândul la un roman pe care tocmai îl citesc, despre copii abandonați într-o Japonie a anilor '70, care nu reușesc să-și găsească identitatea, dar se hrănesc din miezul inimii (Ryu Murakami - "Copii de aruncat"). Mă bucură minutele în care citesc poemul! Revin! | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [23.Nov.05 09:25] |
| Interesantă paralelă, mulțumesc pentru semnalarea cărții despre care nu auzisem. Firul meu a pornit de la împărțitul lumii și de la încremenirea timpurilor simțită de "cei ce vâslesc haotic". Completarea ta sigur aduce un plus semnificațiilor. Mulțumesc. Ela | |
| = Fata din oglinda de papirus | carmen mihaela visalon [23.Nov.05 11:14] |
| nu mai sunt ceasuri,port copilul aruncat in adancuri in coltul de taina al fantanii cu apa vie mama imi lasa zborul bea-l tu copile si creste-te dincolo de hotarul celor ce vaslesc haotic atunci,...ea-m-a rasarit pe mine, lumina din lumina in oglinda de lumina a visului mar cu 4 colturi si 7 coroane de spini | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [23.Nov.05 13:05] |
| Cei ce sorb din fântână poartă în ei izvorul. Mă uimește percepția ta. Prima mea imagine a fost a unei Fântâni, atunci când am început a scrie poemul. Și totul s-a transformat apoi în șir de imagini aici redate. Mulțumesc, mă atinge sensibil atunci când cineva cunoaște fără a a fi nevoie de cunoaștere. Și șapte coroane de măslin. Ela | |
| = Centrul lumii se afla in sinele nostru | razvan rachieriu [23.Nov.05 14:26] |
| Poezia descrie o interesantă viziune a vieții, care este văzută ca “un măr împărțit în patru” și aruncat în cele patru puncte cardinale. Centrul lumii se află în sinele nostru, iar noi suntem centrul propriei noastre lumi, uneori “vâslind haotic” prin apa existențială , alteori “spargem clepsidrele” și înaintăm drept cu ajutorul logicii rațiunii distrugând obstacolele prin consecvența principiilor. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [23.Nov.05 16:33] |
| Surprinzi mersul drept și consecvența principiilor, cele care ne ghidează prin apele existenței, iar împărțirea vieții, cu tot ce înseamnă aceasta, stă mereu sub semnul unei judecăți și începe într-un Centru. Mulțumesc, admirativ împarți sensuri și cuvinte, și tăceri. Ela | |
| = parerea mea | petru c.cretu [23.Nov.05 17:13] |
| ela, a doua strofa mi se pare cam incalcita, cu imaginea marului taiat in patru, cam prea te detașezi de toate alea lumesti si lasi cititori ca mine, mult in spate. e greu sa ti ajung sensurile... ultimul vers ma incanta si ma indeamna sa te mai citesc... cu prietenie, petru c.cretu | |
| = Petru | Ela Victoria Luca [23.Nov.05 17:48] |
| Acest poem este aproape limpede. Cele lumești sunt vizibile. Recunosc și că am uneori tendința să las sensuri ascunse și să las cititorului calea spre mai departe. Reflectez la sugestia ta. Și să fie și răsăritul hotărât, nu doar apusul. Mărul în patru timp, împărțit, atinge și estul. Ela | |
| = exact ce am simtit aici | Loredana Caloian [23.Nov.05 22:50] |
| nu mai port ceasuri închid orologiile sparg clepsidrele opresc și clopotnițele nu pot asculta nici toaca mama astăzi nu îmi mai lasă cana de apă Ceasuri, clopotnite, orologii,clepsidre- nu sunt altceva decat instrumente care ne reamintesc la orice clipire ca timpul exista si se scurge. Apa, lichidul necesar vietii.....iar o cana de apa ma duce cu gandul la sete. Sa fie oare setea de un anume timp scurs fara voia si permisiunea ta, care aduce acum dupa sine un dor si o evadare incat opresti timpul in loc?.... doar un măr împărțit în patru nici o sămânță pentru mine arunc fiecare sfert în acele colțuri de lume din care vin uneori prunci nezămisliți se hrănesc numai cu miezul inimii sau cu laptele neîntâmplat Marul-un fruct din care se poate lua apa. Desi ti-e sete si simti nevoia de apa, preferi sa imparti marul in patru si sa il oferi altora, motiv care ii face pe acei oameni sa vina la pieptul tau si sa iti vorbeasca.Atunci iti imaginezi cum e sa fii mama, dar constati in scurt timp ca nu iti apartin, ei se hranesc doar cu inima ta sau dupa cum ai zis ,laptele neintamplat'. aici este hotarul celor ce vâslesc haotic după timp le dau un măr fărătăiere să hotărască singuri încotro le apune soarele Sufletul tau a devenit in cele din urma hotarul de regasire al altora.Le oferi un mar iar apoi pleaca, fiecare cautandu-si soarele lui...... .............wof, cred ca e prima data cand fac asa ceva unei poezii. Cu atat mai mult a ta. Dar asta am simtit eu, asta e nebunia mea de imaginatie. cu mult drag, in ideea ca nu te va deranja interpretarea mea Lore | |
| = Loredana și graiul meu pierdut | Ela Victoria Luca [23.Nov.05 23:05] |
| Loredana, fiecare cuvânt pe care l-ai scris aici în comentariul tău este adevăr. De la timpul apă existențailă scurs și nostalgia ce o port în mine, la acel măr-viață împărțit(ă) celor ce pot să primească inimă-lapte neîntâmplat, și fiecare în aprte își poartă soarele dinspre orice colț al lumii se află și se îndreaptă. Aici am rămas fără grai. Nu mi s-a întâmplat până acum. Admirativ plec fruntea. Ca atunci când reciți pe scenă. Mulțumirile sunt în alb. Ela | |