Comentariile membrilor:

=  îmi lipesc de aer trupul ca de un cal gonind nebunește sub mine	Alexandru Gheție [19.Nov.05 10:54]
un suflet înecat într-un cotidian, un lumesc cu "nefericiți care se târăsc întârziați pe pământ, un zbor cu ghete de plumb care-și lipește trupul de aer(singurul punct de sprijin, singurul care-i hrănește elanul), un zburător fără zbor strivit în intersecția aglomerată a lumii, un subiect ce se amestecă cu lucrurile, născându-le, însetat de un zbor ascendent("și mușc din soare")... interesante aceste imagini ce amestecă parcă într-o eprubetă mundanul cu magicul, cosmicul cu terestrul până la expierea acestora, până la confundarea granițelor lor...
=  și mușc soarele în glumă de nas	Adina Batîr [19.Nov.05 11:24]
metamorfoza ca eliberare sau metamorfoza pentru evidentierea unui spirit altfel - un spirit care e sugrumat de neintelesurile umane. e nevoie uneori de aceasta nonsalanta transpunandu-si coordonatele intr-un tragic deja firesc tie. mi-a placut. e o poezie care transmite intrinsec trairile realitatii, care nu este decat o unda a transei.
=  "pielea miroase a prima zăpadă a râsul altora și a pâine"	Ela Victoria Luca [19.Nov.05 14:52]
Pledoarie pentru libertate, "calul alb, calul negru", înșeuat rămâne încă sălbatic. Versuri vânt, îmi plec îndeosebi primele două, ca și alternanța planurilor eu-realitate, iar când ajung la final nu pot să nu apreciez linia poetică, per ansamblu: "doar nechez liber și fericit asemeni vântului înainte să ningă și mușc soarele în glumă de nas și aștept lumina să-și stingă" Interesantă și forma această de îmbinare acordată a două versuri, aici în cicnci dimensiuni. Nu mă pot stăpâni, de', am și eu ceva nărăvaș în spirit, să nu îți alătur o foto. Hope you like it. Ela
=  .	Costin Tănăsescu [19.Nov.05 22:09]
si mie imi plac caii. paradoxal, chiar si poezia aceasta imi place. are un aer rebel. numai ca m/am pierdut la primul vers. cred ca si tu... dar ti-ai revenit pe parcurs. chiar ai indraznit sa faci o gluam buna, cea cu soarele. iti sta mult mai bine asa, crede-ma pe curand
=  ambuteiaj în văzduhul Caliopei	paul blaj [19.Nov.05 22:28]
...spendid!...un ambuteiaj în văzduh vei întâlni în curând.Imagini poaspete, limpezi și calde.Nu mă apuc să fac pe cofozicul și să nu aud cum vorbesc versurile tale tinere și proaspete.Nici nu vreau să înșirui figuri de stil într-un damf de prof. de română.Ce mi-a placut mult, precum Adinei,"mușc soarele de nas", e cea mai plăcută personificare, ce îmi aduce aminte de "...ieși copile cu părul bălai și râzi la soare..." știi tu.Te voi citi cu placere și în alte momente de tribulație, ca pe un pansament.Fain!
=  răspunsuri	Vasile Munteanu [20.Nov.05 06:15]
Alexandru, cu toții, cred eu, „galopăm” între aceste limite și avem astfel de aripi I-car-ice pervertite; mulțumesc pentru lectură și interpretare. Adina, îți mulțumesc și ție pentru aplecare, pentru întrezărirea „marilor călătorii”, marilor aventuri (posibil de realizat în societatea contemporană chiar și printr-o banală „ieșire din casă” :) ). Ela, mereu analitică și sensibilă; citatul tău, mi-a adus aminte și mie de „cai, picioare de cai, picioare de cai, cai”, undeva, între frânturi și nori fără coamă, am întrezărit și picioarele tale :). Costin: … Paul, bine ai venit și bucuros de intenția revenirii; când vremea versurilor va să fie vitregă, oi găsi eu „două picioare de vacă să îngheț apa” - :) – și să poți să treci dincoace.