= Radu | Eugenia Reiter [12.Nov.05 16:03] |
as pastra asta si mi-ar fi suficient. mie mi-ar fi:) Cerul n-are suficiente degete Pentru a mângâia pământul Care a scăpat nemarcat De pașii voștri, Îndepărtându-se. Nici dacă plâng n-o să plouă Din cruci nu putem face poduri Și nici din țărână, castele de nisip. În genunchi, Întind palmele tăbăcite de cuvinte | |
= dar intrebarea? | Radu Herjeu [12.Nov.05 16:08] |
Da, dar ce v-as mai intreba daca n-auziti? As putea renunta la inceput... de acord ca cineva atent il poate "simti" din versurile ramase... dar finalul? Ma simt onorat ca-mi citesti textele... | |
= ne auzim? | maria balan [12.Nov.05 16:48] |
nu stiu incotro sa privesc... poemul tau ma lasa intr-o bifurcatie a gestului si imaginii, amandoua sensurile la fel de elocvente... rugaciunea langa morminte, mangaind tarana "cu palmele tabacite de cuvinte", raspunsul fiind...tacerea; sau imposibilitatea de a ajunge la Celalalt, de a-l atinge cu cuvantul... oricum ar fi, poemul este unul al singuratatii, singuratate la scara cosmica. | |
= ai auzit | Radu Herjeu [12.Nov.05 16:55] |
Maria - ce-as mai putea adauga? Sau raspunde? Se pare c-ai auzit... | |
= Auzim totul ... | Bejliu Anne-Marie [12.Nov.05 21:14] |
Auzim totul, Radu! Mai ales singurătatea ta care doare mult de tot.Poate mai mult decât lipsa de cuvinte care te-ar putea alina, rostite sau șoptite de cine ar trebui să o facă.Imaginație și/sau realitate, cupa singurătății tale e tare adâncă.Cu prietenie,Anne-Marie. | |
= don t stop the music!!!! | dorin cozan [13.Nov.05 15:59] |
tot auzim, domnule!tot! nisipul, crucile, bocetul, ura, deznădejdea, singurătatea, noaptea si, peste, toate, o tăbăceală la adresa cuvintelor păcătoase! să le ia naiba de cuvinte! să le ia, domnule! iată ce frumos ti-am scris: apostolul mâniei mă cruce o dragoste de margine de om mă duce departe ploaia cuvintelor, mă împarte odată cu pestii, odată cu mâinile dospite. roase pământul se-ntinde să-l cuprindă pe dumnezeu să-i țină de cald și de noapte să fie pasul meu mai mult decât o întoarcere de suflet? | |
= Nu striga, ca aud! | Alin Crivineanu [14.Nov.05 00:34] |
Refuz sa ma extaziez in fata unei poezii aidoma unei fracturi multiple. Banuiam ca din tarana nu pot face castele de nisip, dar macar o movilita de pe care sa scrutez distanta dintre tine si noi pot sa fac. Tu esti cu randurile, noi cu gandurile...Cerul nu are suficiente degete pentru ca toate sunt ocupate cu mangaierea crestetului tau linistit. Lasa palmele tabacite de cuvinte sa se exprime in locul tau! | |
= raspunsuri | Radu Herjeu [14.Nov.05 14:47] |
Anne-Marie - unii aud, altii simt, altii inteleg... altii... nici una, nici alta, nici cealalta dorin - ma lsa de scris daca randurile tale continua sa fie mai frumoase decat textul meu initial. Si nu, pasul meu nu-i mai mult decat o-ntoarcere de suflet. alin - ca de obicei, prompt in a comenta fara legatura cu textul. Dar, desigur, exista moduri si moduri de a te face auzit... sau bagat in seama. In rest... e valabil pentru tine si raspunsul dat lui Anne-Marie... | |