Comentariile membrilor:

= "ca un lup argintiu întârzie luna pe cer neîntoarsă"
Ela Victoria Luca
[11.Nov.05 23:03]
"eu vin pe jos. de aceea durează atât.
uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală
fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită."

și mult este până când ieriul în care el a plecat și tu lepădată de șarpe vă veți face vals, fiindcă în ochii lupului argintiu tu vezi pașii invers, trei-doi-unu, trei-doi-unu, ca și cum te-ai întoarce spre începuturi. atunci drumul ți-era tăcere în palme, în loc de plecări.

Ela
= Eu vin pe jos purtand sub talpi jaraticul focului
carmen mihaela visalon
[12.Nov.05 01:00]
Exista un aforism al lui Brancusi- (http://www.poezie.ro/index.php/prose/71216/index.html)-
"Cumințenia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puțin unul din cele șapte văluri ale frumuseții sale, cel al misterului, care îi oferă și prețuirea și nemurirea"-de care mi-am amintit citind: "cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse"

Mai departe mi-au aparut in fata ochilor 3 carari de foc:
carare de foc, drumul de la ploaie la lacrima-strofa 1
carare de foc, drumul de la hipnoza la iubire-strofa 2
carare de foc, initierea in misteriile isiene-strofa 3
Carari care s-au prefacut in ape, ape care s-au unit intr-un fluviu, fluviu care s-a transformat intr-o flacara-arzand ca o inima in rugaciune:"uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală/fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită"

= piatra si sarpele
ioana cheregi crișan
[13.Nov.05 00:52]
Ela, nu stiu daca e vorba despre plecari. cred ca distantele sunt in noi. si drumurile sunt in noi. caile ni se aprind sub pasi. da, ai dreptate eu vad pasii invers, in ritmul unui vals...

Carmen, cred ca se potriveste aici trimiterea ta la Brancusi. spun asta si din perspectiva operei sale. doar el a scos din piatra sarutul...:)iti multumesc.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= "ca un lup argintiu întârzie luna pe cer neîntoarsă"	Ela Victoria Luca [11.Nov.05 23:03]
"eu vin pe jos. de aceea durează atât. uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită." și mult este până când ieriul în care el a plecat și tu lepădată de șarpe vă veți face vals, fiindcă în ochii lupului argintiu tu vezi pașii invers, trei-doi-unu, trei-doi-unu, ca și cum te-ai întoarce spre începuturi. atunci drumul ți-era tăcere în palme, în loc de plecări. Ela

= Eu vin pe jos purtand sub talpi jaraticul focului	carmen mihaela visalon [12.Nov.05 01:00]
Exista un aforism al lui Brancusi- (http://www.poezie.ro/index.php/prose/71216/index.html)- "Cumințenia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puțin unul din cele șapte văluri ale frumuseții sale, cel al misterului, care îi oferă și prețuirea și nemurirea"-de care mi-am amintit citind: "cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse" Mai departe mi-au aparut in fata ochilor 3 carari de foc: carare de foc, drumul de la ploaie la lacrima-strofa 1 carare de foc, drumul de la hipnoza la iubire-strofa 2 carare de foc, initierea in misteriile isiene-strofa 3 Carari care s-au prefacut in ape, ape care s-au unit intr-un fluviu, fluviu care s-a transformat intr-o flacara-arzand ca o inima in rugaciune:"uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală/fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită"

= piatra si sarpele	ioana cheregi crișan [13.Nov.05 00:52]
Ela, nu stiu daca e vorba despre plecari. cred ca distantele sunt in noi. si drumurile sunt in noi. caile ni se aprind sub pasi. da, ai dreptate eu vad pasii invers, in ritmul unui vals... Carmen, cred ca se potriveste aici trimiterea ta la Brancusi. spun asta si din perspectiva operei sale. doar el a scos din piatra sarutul...:)iti multumesc.