| = “apoi îți lasă loc să pleci aerul” | carmen mihaela visalon [10.Nov.05 21:28] |
| copiii ii aduc jertfe de foc... si scrii poezii: Es war einmal ein klein Samen. Wir wußten nicht was er war. Wir haben ihn gepflänzt une eine Pflanze hat gewachsen. Wir haben sie in die Küche gelegt. Es gab einen Rest Fleischs. Die kleine grüne Blume hat ihn gegessen. Das war eine fleischfressende Pflanze Din casa soarelui rasare soarele http://www.freinet.org/creactif/riec/lvc2/histoires/carnivore.html in fiecare zi, copiii urmaresc prin fereasta furnicarul de frumuseti carnivore piromani se joaca de-a zeii cand cresc mari, ei devin oameni karme albe karme negre vis:- "ascult lupii pășind, cum iernile trec printre noi" cu parfumul lor de cires n-am sa te intreb ce-ti mai face genunchiul o femeie-n cărbune trecuse prin mine privind-I ochii am crezut ca-nteleg ai grija de tine iti spun dor si doare in fiecare joi, lacrima vineri bate la usa deschid ca ca o urnă Nepenthes esti tu? Maria, Maria, De ce am senzatia ca in poezia acesta sunt 3 file de jurnal(?)...ca strofele nu se leaga, asa cum varstele nu se leaga ci se (in)trec intr-o insiruire de pietre arucate in urna- urme lumina prin urna carnivora spre locul de plecare in zbor. | |
| = absentele, ceva atat de...palpabil | maria balan [11.Nov.05 09:11] |
| carmen, inca o data remarc felul tau foarte generos si dedicat de a cugeta si de a scrie pe marginea (sau in subsolul) lecturilor de pe site. in alta ordine de idei, da, fila sau ..file de jurnal. poezia trece dincolo de stare, e un proces...cum 'se scuza' americanii:) am citit ieri un monolog interesant si sensibil semnat Dorina Maria Harangus ("In orasul acesta nu ma cunoaste nimeni") pe care indraznesc sa-l recomand....tot despre absente, cu sinceritate despre absentele atat de palpabile in noi. "Se poate ceva mai evident decât absența? Nici măcar prezența nu e atât de sigură ca și ea. Prezențele devin foarte repede absențe (știați, nu?) și încearcă să se scurgă prin crăpăturile casei, să fugă, sunt sigură de asta, mai sigură decât de orice lucru palpabil." iti multumesc ca te-ai oprit la aceasta absenta ca o planta carnivora. | |
| = ascult lupii pășind, cum iernile | Nan Florian [12.Nov.05 23:49] |
| Mie imi pare a fi despre asteptare dar nu numai. Cred ca irosire ar fi cuvantul cel mai potrivit pentru tema poeziei. "o femeie-n cărbune trecuse prin mine rupându-mi din margini." o femeie se iroseste (arde-n zadar) asteptand. Un vers foarte frumos. Dar preferatul meu este: "ascult lupii pășind, cum iernile trec printre noi". | |
| = noiembrie la rang de asteptare | maria balan [13.Nov.05 03:57] |
| Nan Florian, mi-a ramas in minte spusa cuiva (care pentru mine conteaza): multi poeti pe poezie. ro, putini cititori... cred ca fiecare autor viseaza la cititorul ideal! mergand mai departe, chiar cred ca exista un cititor ideal pentru fiecare.. nu e prima oara cand se-ntampla sa ma uimeasca acuratetea citirilor tale. iti multumesc. | |
| = Cu întârziere | Dorina Maria Harangus [15.Nov.05 13:53] |
| "O femeie-n cărbune trecuse prin mine rupându-mi din margini" -masca (persona), doar o schiță în cărbune a ceea ce suntem totuși suficient de puternică să ne zgâlțâie conturul riscând o amintire a cărei citire e cifrul spre adevărata nostră față. Dar ai grijă, lupii-secunde se trec, se apropie până la contopire în aerul ca o urnă! Singura modalitate de a sparge liniștea înșelătoare a lumii adormite în ritualul ceaiului e un alt ritual, cel al poeziei. Cu întârziere îți mulțumesc mult pentru recomandare. Mai vin. Îmi place locul din care privești tu lumea. | |
| = Dora | maria balan [15.Nov.05 18:44] |
| Dora, poate ca mai mult decat sa recomand textul tau spre lectura ar fi trebuit sa las un semn ca te-am citit si ca mi-a placut. sunt ...comoda, I confess:)adevarul e ca am cazut pe ganduri dupa ce am citit monologul tau...n-as fi facut decat sa recunosc asta. dar conteaza tacerea cuiva la care au ajuns cuvintele tale? eu zic da. iti multumesc. te citesc. | |