| = m-a furat peisajul | Liviu Nanu [02.Nov.05 20:51] |
| M-a cam furat peisajul, dar spre final mi-am revenit și am găsit niște versuri foarte inspirate începînd de la "la gâtul păsării..." | |
| = bine mi-ai revenit :) | adriana marilena simionescu [02.Nov.05 22:39] |
| a dat toamna peste mine tot umblând prin țări străine frunzișoara nucului la oblâncul murgului veștejit mă înfășoară depărtarea mă omoară apăs tasta any frate să mă-nfrupt iar din bucate poeme fripte-n proțap ce-i trec lui Anton prin cap frunzuliță de mărar la Liviu în sărindar ficățeii ei de viață poetul fără mustață cât de bine le mai scrie prăjind verbul pe hârtie miroase a renumit versul lui cel rumenit de-i nevoie stau la rând volumul adulmecând că-i coadă la telegraf vrea lumea autograf și o poză cu vedeta strigă tare Julieta frunzulița nucului la oblâncul cucului să-mi păstrezi un volumaș că ești bun de aldămaș hai că dacă ajung în sfârșit acasă, m-apuc de treabă și spăl geamurile, poate așa vei reuși să privești mai bine întregul și nu numai "gâtul păsării", doamne ferește să nu-l tai că tu ești în stare de orice, cum dintr-o sigură suflare la Agigea mi-ai împrăștiat versurile pe jos și mi-a expirat timpul de recompunere al poemului-puzzle oferit în seara aceea tuturor în dar de Dana Stănescu. :)) cu drag, Ama | |
| = teoria griurilor de tibișir | Monica Manolachi [02.Nov.05 22:32] |
| m-a cucerit toamna ta copilăroasă… m-am oprit îndeosebi pe aici: “în tete a tete eu și perdeaua” “naiv copacii își adună pădurea zâmbind” “nodul apelor a înflorit sedimente lacustre” “pulpele vântului cu pliuri de nufăr” îmi place țesătura de sunete chiar dacă “ecoul scâncește plictisit” de ironia frigului… mi-am amintit de un copil ce tot scâncea azi că vrea să fie lăsat să învețe să meargă singur… mamă-sa l-a dus de pe asfalt pe un covor cu frunze uscate unde putea să ia oricâte trânte fără să se lovească prea tare… :-) | |
| = dimineața în privirea unui bărbat | Corneliu Traian Atanasiu [03.Nov.05 09:37] |
| Cînd fereastra nu e decît locul de petrecere, pe unde peisajul toamnei anului și cel al vieții lăuntrice se însoțesc în întîmplări sărbătorești, se suprapun ca să se încheie fericit, melancolia e doar o nesfîrșită întovărășire, un rămas bun care se prelungește indefinit pentru bucuria de a mai rămîne o clipă împreună. Fumuriul, griurile de tibișir țesute cu ață-n degrade, deșirații eghileți de cenușă, chiar bronhiile prin care vîntul șuieră cu accese spasmodice și drumurile dezolate cu zările în pîcle țes încă o reconfortantă nostalgie. Prin ele se zărește fumuriul unei priviri ce amestecă liedul în porțelanul dulce-amar de octombrie. | |
| = :) | adriana marilena simionescu [04.Nov.05 17:12] |
| Covorul frunzelor uscate este la fel de ispititor la orice vârstă, emană mirosul acela de umed amestecat cu lemn iar dacă i-ai simțit parfumul fie și numai o singură dată îți intră în sânge și nu mai poți scăpa, la fel ca “dansul pe praguri” ori “baletul prin liziera de mure”. Mă bucur că ai bătut ușor la fereastră și te-ai oprit pe aici, e semn că uneori emoțiile se înrudesc și creează stări de aprofundată trăire, hai să ne copilărim de mână cu puiuțul de om rostogolind aceleași frunze printre care la primăvară vor răsări ghioceii. Ama | |
| = Corneliu | adriana marilena simionescu [04.Nov.05 17:42] |
| Intr-adevăr, de oricare parte a ferestrei am fi, există întotdeauna un unghi din care putem privi partea plină a paharului, și acest lucru depinde zic eu de sensibilitatea, compasiunea și armonia pe care fiecare dintre noi le purtăm în suflet. Desigur, scopul e să fii fericit, dar la asta nu se poate ajunge decât foarte încet, trebuie o stăruință de fiecare zi, ceea ce mă înduioșează adesea și-mi dă acea stare de reconfortantă nostalgie cum foarte bine ai remarcat. Cuvintele tale mi-au reânprospătat toamna dându-i un pic de culoare și uite, las fereastra întredeschisă, poate mai treci :) Ama | |