| = "aud cum el mă compune pe ascuns din nu știu ce" | Ela Victoria Luca [01.Nov.05 00:25] |
| "uneori bărbatul meu se închide în turn de-acolo îmi ninge câteodată și-mi plouă de-acolo se despică timpul și pornesc toamnele ca niște soli înjunghiați pe la spate" Tu lasă-i semnele tale în alb, el îți va lăsa toamnele în ziduri, tu vei scoate cărămizile de la suprafață, mulțumindu-vă și cu atât. Și orice început e înscris doar acolo unde zidul se face singurătate în cer. Și iar nu am putut să tac, cred că știi deja de ce. Ela | |
| = Mist of Avalon | Elia Ghinescu [01.Nov.05 09:44] |
| Ioana, o ceață, un abur îmi plutește peste turnul acesta. Semn cu batista albă, sau gînduri - de ce nu?! Un fel de regret al culorilor începutului. M-ai făcut să mă întreb și cred că pre_textul tău și-a atins scopul în ce mă privește. | |
| = "de-acolo îmi ninge câteodată și-mi plouă" | Alina Livia Lazăr [01.Nov.05 11:43] |
| bănuit de o înălțime stranie, aproape dumnezeiască, e posibil ca bărbatul din turn să arunce uneori nu doar ninsori nu doar ploi ci și frânghii să sugrume zidurile să urce aerul întru respir eu știu că nu ne mulțumim cu atât eu știu că a fi teferi nu e nu nu e de ajuns li | |
| = unii bărbați își închid ușile doar pe dinăuntru | Monica Mihaela Pop [01.Nov.05 11:56] |
Povestea multor femei se regăsește aici. Sunt sigură. Turnul acela parcă e destinat bărbaților, dacă s-ar numi "turnă" ar fi pentru femei. Încântată! Cu drag! | |
| = E greu când ușa unuia din turnuri... | Bejliu Anne-Marie [01.Nov.05 15:00] |
| Ai și tu parte de un taciturn, un introvertit.Din când în cînd nevoia de singurătate ne face să ne închidem fiecare în turnurile noastre.În general femeia este cea care sesizează pericolul răcirii relației și intervine cu ceva deosebit care să stabilească un pod de comunicare între turnuri.E greu când ușa unuia din turnuri e prea grea sau puțin ruginită.Doar dragostea poate și dorința de a continua poate prelungi acel moment de sclipire de retrezire la viață.Podul trebuie din păcate reconstruit de mii de ori în viață.Grea și dureroasă temă.Cu prietenie, Anne-Marie. | |
| = imi ninge si-mi ploua | Gabriela Petrache [01.Nov.05 16:27] |
| Citind textul acesta incă de dimineață, nu m-am putut abține să nu zîmbesc, minunîndu-mă de simetria unor stări, în special cu cîțiva oameni de pe site mi se întîmplă. Scrisesem ceva destul de asemănător, ca idee, cu o zi înainte, n-am mai avut starea de a continua, am lăsat la stadiul de schiță sperînd să pot continua azi. N-am mai, însă am postat acum, așa cum era conturat în creion. În paranteză fie spus, tu îi spui Turn, eu o numesc peșteră, cred că e același lucru, am și o anumită teorie a peșterii, Alina știe :), dar n-am s-o spun aici. Nu putem descuia turnul, nici da la o parte bolovanul de la ușa peșterii și nici nu putem face abstracție de el. Există, se întîmplă, poate niște răbdare și tutun să mai ajute :). Ai punctat esențialul în final - "că undeva continuăm să ne fim teferi în toate culorile începutului". | |
| = vouă, mulțumiri | ioana cheregi crișan [01.Nov.05 19:05] |
| Ela, voi face cum spui. cred că e așa cum spui tu, zidul se face singurătate în cer...mă bucur mult că ai trecut pe la mine. Elia, începuturile sunt întotdeauna strălucitoare și foarte vii. nu regret încă... Li, draga mea, știu că nu e de ajuns. știu. mulțumesc! Trandafirașule, mi-a plăcut cum ai spus-o. turna și turnul...:) Anne-Marie, e vorba doar de o îndepărtare. poate că eu cred prea mult în iubire?... Gabriela, mă bucur că ai zâmbit, că ai rezonat. mă duc să citesc despre "teoria peșterii"...:) | |
| = cubul | Dana Stefan [01.Nov.05 19:18] |
| si pietrele fac pui. aseaza piatra pe piatra, ioana! si-atunci iar vor fi inceputuri si iar vor fi culori... lasa praful si pulberile pentru castelele nisipurilor, ca sa aiba copiii unde decora cu scoicile.. drag, Linea | |
| = Așa am perceput și eu ... | Bejliu Anne-Marie [01.Nov.05 20:14] |
| Așa am perceput și eu poemul dar am greșit spunând că femeia face tot posibilul să stabilească... trebuia să spun să restabilească un pod de comunicare.Chiar și pentru clipa aceea de răcire câteodată trebuie să lupți.Totul de fapt depinde de vigoarea relației.Nu? | |
| = da, și pietrele... | ioana cheregi crișan [02.Nov.05 09:22] |
| Dana, în fiecare zi e un început...undeva. mă bucur mult că ai trecut pe la mine. mulțumesc. Anne-Marie, nu știu dacă pot să lupt. cred că e mai mult o chestiune de credință. eu cred în iubire, după cum mai spuneam. Da.mulțumesc. | |