| + asa cum si eu: Costin costi cost cos co | Costin Tănăsescu [31.Oct.05 20:53] |
| buna seara, am citit o poezie in care delirul face deliciul. ceasul suna inaintea oamenilor, toate ti se fac mici si-ti intra in urechi, apoi iese Cristina..., dai drumul la caini indiferent de vreme, cuvintele devin tot mai scurte, etc... esti una din postmodernistele care-mi plac foarte mult. poezia este una confesiva, incepe cu primul ceas al diminetii, se plimba peste tot, apoi se intoarce iar in punctul de unde a plecat: dimineata cu moarte galbena. obsesia mortii devine laitmotiv. versurile din aceasta poezie chiar daca nu sunt direct orientate spre nefiinta, ele au un iz de "lamaie". Dialogul cu mortul este cutremurator, mania lui, neputinta lui, singuratatea lui ne face sa ne punem niscaiva intrebari. Ma gandeam ce stare ai avut cand ai scris acest text, care parca este un scenariu sumbru, al unei zile de viata traita printre cadavre vii. Tonul este insa unul linistit, nu simt tensiune, mai degraba esti ironica... ai ales bine acest contrast. iti multumesc pentru lectura, | |
| = * | Costin Tănăsescu [31.Oct.05 21:02] |
| ne fac* bineinteles... | |
| = Parere | Mihai Mester [31.Oct.05 22:29] |
| Indraznesc si eu usor timid sa aduc un prim comentariu,sper doar sa fie unul de bun augur :) ma surprinde oarecum poezia ta, pentru ca aici regasesc pe undeva starea pe care o am si eu dimineata inaintea savurarii cestii de cafea obisnuite. Si vad macabrul din ea ca pe o revelatie, ca pe o ceata care incet se disipa in matinal.Vizezi clar o lume neobisnuita, o viziune care cred ca ne descrie pe multi,cei insurati cu poezia poate?si cred ca simt si un miros de librarie citindu-te, si e placut,din perspectiva mea.De asemenea, o profunda imagine citadina, poate din citadinul lumii tale, totusi o lume in care la fel ca si in cea obisnuita, se moare. Unii vad o eliberare in moarte, asa ca tind sa cred ca e o poezie optimista intr-un fel, placuta.Te voi citi in continuare cu drag. | |
| = A-din-a, | ioan peia [01.Nov.05 04:03] |
| Felicitări! E ceva nou și extrem de bine făcut. Nu am timp, dar remarc o benefică schimbare de stil. Limpezirea expresiei lasă loc nativității talentului. Mai vedem. | |
| = voua din intaiul noiembrie | Adina Batîr [01.Nov.05 13:31] |
| Costin, eu iti multumesc. M-a bucurat comentariul tau, ai patruns fin in esente, iar steluta de la tine este o incurajare de care aveam nevoie. Cat despre gandurile tale in ceea ce priveste starea din momentul scrierii, ai descoperit-o tu insuti in miezul evenimentelor. Mihai, nu stiu cat macabru exista aici, insa imi place sa vad ca cineva rezoneaza cu ceea ce scriu. Te-ai transpus intru totul si ai lasat starile sa curga inspre citadinul comun, acolo unde cafeaua se savureaza nu din optimism, ci din obisnuinta. Ioan, intentionam o schimbare de stil, dar inca nu ii stabilisem coordonatele. Poate ca pana la urma tot ce se intampla nou in viata mea nu are doar urmari impovarate. Multumesc ca esti aici. Multumiri si celorlalte persoane care vegheaza. | |
| = DureRe in Re Major | Camil Camil [04.Nov.05 18:51] |
| Cum se scrie rasina pe brazi? Cum se stinge ceasul dimineata? Cum se arunca diamantul in mare? Timpul se curbeaza...mortii se trezesc. Mortii invie atunci cand inainte cu o secunda de inceperea eternitatii te ascunzi in tine si nu mai poti sa-ti scapi nici printre degete. Inainte cu o secunda de eternitate inveti sa fii tu. Inainte cu o secunda de eternitate ai scris un vers care te reprezinta. Cronosul si Adina..exista o legatura intre cei doi zei(zeite). Unde? Nu stiu..dar eu inca mai visez la ea. Doar la ea. | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [08.Nov.05 09:35] |
| imi pare rau ca te vizitez atat de tarziu si simt nevoia sa las un semn pentru ca poemul tau este modelul de poem unde vreau sa ajung. legi bine ideile si de asta am eu nevoie, imparateasso. odata am intrat si eu la carturesti mi s-au innegrit mainile picioarele inima rosie am iesit toti mi se pareau morti fete palid de albe viata mirosea a lamaie si a fuji | |
| = cu drag | Adina Batîr [09.Nov.05 18:44] |
| Camil, e multa profunzime in cuvintele tale. Ma fac sa ma gandesc la momentele traite acolo sus, in muntii mei, unde soarele nu ramane in urma niciodata. Alex, daca as putea scrie pe jumatate din gandurile pe care le am intr-o zi ar fi bine, insa de abia le pot transpune. Mergi pe drumul tau ca e mult mai bun, iata ce poem mi-ai lasat aici :) Va multumesc mult. | |
| = umil | Robert Desire [16.Nov.05 20:38] |
| indraznesc sa scriu si eu ceva aici,desi nu cred ca egaleaza ceea ce e scris mai sus.de pozemul tau,nici nu mai spun.este ceva ce ma tine cumva strans de imaginile pe care mi le redau cuvintele insirate de tine.de la primul vers,ce imi reda starea de trezirea aia calma cat inca e liniste,dorinta de a nu te fi trezit(ca sa nu vezi jocul asta sinistru si mecanic din fata de la cărturești),ideea de a fi singurul om ce simte CEVA,si din pricina cuvintelor ce-si pierd intelesul,cuvintelor spuse de dragul de a fi adresate cuiva,(fara a simti acel CEVA). ai o viziune tare curioasa si misterioasa adina.imi place. (cu ocazia asta scuze pentru editarile mele..sunt mai indecis ;) | |
| = acel ceva | Adina Batîr [17.Nov.05 17:47] |
| Robert, ma bucur ca ai indraznit si mi-ai vorbit despre ce se afla dincolo de cuvinte, starile impinse intr-un sens orizontal trecerilor noastre prin timp. Sunt putini oameni care asculta cu adevarat, poate din cauza asta CEVA-ul se descopera atat de greu. Multumesc pentru descifrari. | |
| = faină ca un gând între buze! | paul blaj [17.Nov.05 19:56] |
| Azi am intrat pe acest site și poezia ta mi-a străluminat gandul, poate și el cu o "umbra de nicăieri".Îmi place congruența imaginilor și a figurilor de stil,"câinii din nume" nu sunt vagabonzi ci de rasă.Mi-ar plăcea să te citesc în volum pe care să mi-l dăruiești la bătrânețe, să îmi atârn de el viața.E caldă apa Herăstrăului,poate ca morții dragi și mie,... din anticariate.E seara ta.Felicitări! | |
| = Paul | Adina Batîr [18.Nov.05 20:17] |
| Paul, bine ai venit. Ma simt onorata ca ai lasat primul comentariu la mine in pagina. Iti multumesc pentru gandurile fluide revarsate in cuvant. Mortii din anticariate sunt la loc de onoare :) | |
| = in scrisul adinei se limpezesc apele | Andrei Gheorghe [28.Nov.05 15:43] |
| imi place ceasul acela desteptator care zbarnaie in avans, cainii care se elibereaza dintr-un nume si in ultima parte senzatia mortii care inca mai bajbaie prin viata. cred ca cele mai bune lucruri din acest poem sunt "unul dintre ei avea un toiag iar de toiag îi atârna viața" si era cat pe-aci ca atmosfera sa ma insele, adica sa-mi inchipui ca vorbesti despre ceva ireal cum ar fi moartea si viata, numai ca un gest m-a facut sa ma gandesc ca e posibil sa nu fie asa sau sa nu fie totul lipsit de rost, superficial, gestul acela in care o femeie e luata de guler si fara alte discutii trebuie sa arunce alta femeie in herastrau ca sa scape pe cineva de la propriul inec. mortii tai, ca sa zic asa, mi-au amintit de niste mortificari bacoviene. scrisul tau suna din ce in ce mai bine, cu toate acestea in versul "uneori chiar dacă se face frig dau drumul câinilor din nume", as renunta daca as fi in locul tau la chestia ca domne, "chiar daca se face frig" si chiar daca nu se face, frigul livrat asa de previzibil de versul asta, in text este acelasi frig, asa cum este si viata si moarte si asa cum probabil ca in herastrau deja pluteste in deriva corpul celeilalte femei ;-) | |
| = moartea asta miroase a noua viata, | carmen mihaela visalon [28.Nov.05 16:59] |
| Adina, tu ai scris niste versuri imparataesti, care fac posibila o noua dimineta.Multumesc, | |
| = Andrei, Carmen | Adina Batîr [29.Nov.05 00:38] |
| Andrei ce pot spune la asemenea comentariu, esti printre putinii care stiu sa descifreze o poezie intocmai. Poate ca nu are importanta pentru tine, insa eu sper sa primesti un nivel de acces.. respectabil. Multumesc mult. Carmen, esti o persoana speciala. Eu iti multumesc de trecere. La buna citire. | |