| + oricare dintre ei suntem cu toții | Maria Prochipiuc [31.Oct.05 21:35] |
| coboară ceața pe metropole vegetale ce e mai nou pe lume e în pântec se-ntorc rupând din pâini la subsuoară grei săpătorii de canale – cotidianul adus în aceste versuri demonstrează harul poetului de a ne dimensiona spațiul atât pe orizontală cât și pe verticală. Autorul poartă în inima sa o ofrandă pe care de ce le mai multe ori o desăvârșește pe hârtie. Hârtia sub penița sigură a poetului se înduioșează. Autorul este ancorat în diversitatea cotidiană ca un clarvăzător: oricare dintre ei suntem cu toții / conducte vii de gaz de apă și de cablu / nu cerem dacât pâine și cazmale / și peste tot purtăm istoria-n ansamblu. Exprimarea este directă uneori poate ostentativă: mor purtătorii ei cu găuri subsuoară / cu unghiile-n inimi scociorând / o, veșnic se întâmplă a nu se înțelege / cutremurul de limbă izbită în pământ. | |